Voinicul în piele de javră

vorbind despre fluturi

(Blue Eyed Sailor)

Alinei

Suntem RARI, FRUMOŞI, MAIESTUOŞI,

TRIMBULINZI...

albinele de dragul nostru fac miere şi mor

suntem inimaginabil de rari

ceva între gâze şi spiriduşi

cu degetele de la o singură mână putem struni

ca pe o harpă

umbra întreţesută în adânc a zecilor

de suflete ascunse

suntem frumoşi

nu cerşim

indescriptibil de frumoşi

suntem ca Frida şi Diego

numai ca tu nu ai mustaţă,

iar eu nu mă înfrupt din cadavre

dar chiar şi aşa.... în ciuda acestor carenţe

se pare că o lume întreagă ne divinizează

şi tu bucură-te, bucură-te Eva nopţilor mele albe

că atâţia credincioşi ne poartă chipul tatuat pe cochiliile lor de sidef

noi care am respirat aerul ăla îmbâcsit

de praful de puşcă al archebuzelor spaniole din vecinătatea zeului Montezuma

la Tenochtitlan

şi am făcut dragoste în timpul revoluţiei din

Mexic, zece ani cu aceeaşi pasiune,

când cu doi pesos orice gringo îşi putea

cumpăra un cal, un Wincester , o bandulieră

grea de păcate şi sufletele a două sute

de ţărani umbrite sub sombrero de foame...

Viva Zapata!

şi suntem maiestuoşi, vezi bine,

din moment ce în fiecare dimineaţă

ca să ne putem dezmorţi oasele reumatice

reuşim cu siluetele noastre să ridicăm puţin

câte puţin, milimetru cu milimetru

tulpana cerului dezvelind picioarele

Domnului

mama ei de anatomie divină şi lirică !

mai mult o broderie transparentă de sânge şi

nervi fără scăpare

nu degeaba se spune că de grija noastră

tremură sub smalţ cobaltul porţelanului

Sevres din serviciul reginei Angliei

da, da, ai auzit bine! nu e o poantă

aşa, bătrân şi cu mintea rămasă printre

curcubeiele de lumină ale secolul

al XVIII-lea

el încă mai denotă o remarcabilă conştiinţă

(avea dreptate Proust când povestea)