... ca norocul de rar

1 0 0



Mariei Sava

de câte ori reuşesc să prind o fărâmă

din cel care sunt

de sub tăişul de umbră al apelor murdare

şi reflectez cu ochi ieșiți ca de melc

printre zăbrelele colţilor de rechin

la lumea ce acum mă ascunde, acum mă aruncă

pentru a mă frânge

deasupra talazurilor vieţii

nu pot mulţumi îndeajuns zeilor

şi plâng de fericire!

Zilnic,

pe nemâncate,

delicat,

meticulos sub ghilotina lunii

ca un grădinar cu trandafirii săi

plivesc răbdător din blana mea de javră

firele lăsate-n urmă de hoarda hienelor cu

faţă de om.

-ce spaima ciudată despică apele?! -

sub greutatea lor inima mi se frânge ieftină şi

proastă ...ca pâinea

... dintre noi câţi or mai fi în viaţă?

cât abur tot atâta sânge.

dar eu am o patimă uriaşă, de pământ

norocos în mijlocul furtunii

şi ca o insulă

fără astâmpăr mă simt

nu mă opresc

la zgomotul valului

și continui să dansez subţire

elegant pe marginea asta de hârtie

îngustă ca o lamă de cuţit

într-o lume dezlănţuită

într-o lume născând neîntrerupt valuri

numai valuri,

şi hiene...

în spectacolul naufragiului de trupuri

desprinse

și de vise

dansez, dansez, dansez

şi nu pot mulţumi îndeajuns zeilor

pentru că ştiu şi văd cât de sigur mă-ndrept

spre tine-

Promontoriu al Prieteniei Veşnice!

Voinicul în piele de javrăCitește această povestire GRATUIT!