Alla breve,

mi-am parcurs jumătate din spaţiul

singurătăţii

ca să pot ajunge în această Siberie surdă

autoexilat din aburul copilăriei

nu am luat cu mine decât un nume de câine

aici... drumurile pier... dintr-odată

iar poveştile par să-şi fi smuls demult din

vorba lor ispita,

e un continent de o melancolie fără margini

fără porturi,

fără catarge,

de jur împrejur numai uitare

cândva, uşor ca un poet,

mă înălţam să privesc peste crenelurile

de ceaţă ale cetăţii în formă de soare

...prea uşor s-ar putea spune

Prietene, nu te-ntrista pentru mine

extremitatea firească a singurătăţii mele

îţi este veşnic aproape

nu-ţi fie teamă,

ca să te recunoască e suficient să-i întinzi

mâna

pentru tine ea e atât de blândă...

Ah! altfel nu m-aş simţi atât de singur.