din peripețiile Sfântului Gulliver

3 0 0



Haideți să vorbim despre lucrurile noastre

sfinte

particulare și intime

punând mâna pe rană, mâna când e cuțit,

când e pradă

haideți să ne simțim acasă, concitadini

cetățeni puternici

împreună cu 96 % dintre noi

care sunt antisemiți, rasiști, șovini.

Nu e ușor

patria niciodată nu s-a dovedit a fi

o plapumă moale

să ne așezăm, așadar, lângă focul din vatră

al străbunilor noștri

și să ne privim în ochi fără prea multe cuvinte:

eu sunt singur, tu ești ungur

imediat se face frig!

când ultimul țigan ar putea deveni

vers iubit într-o lume de proză

Ce luciri capătă absența!

în România cuvântul ori e gheață, ori e piatră

parcurgând aerul dintre noi cu plumbul în

vene

Cineva îmi șoptește că sunt plecat dintr-o

directivă greșită

și că Bucureștiul tolerează altfel de gesturi

acum

deci mult mai bine ar fi să vorbim despre gay

și despre viața lor intimă

moment în care toți, dar absolut toți, ne vom

jura de complezență

că avem cel puțin doi prieteni printre ei.

Și toate parcă-s desprinse

din peripețiile Sfântului Gulliver

noul secol ne va înghiți cu fruntea deschisă

Eu beau neîncetat din paharul neîncrederii

îmi cunosc bine conaționalii

nici un român n-ar trăi liniștit lângă farfuria

„murdară" a unui hindus

și câți nu s-ar strânge de gât

dacă li s-ar permite

Vai! vouă

vai nouă – lume închisă

alfabetul iubirii se-nvață din casă

pragul e trist

crucea-i pe masă

plopul urăște salcâmul din preajmă...

Altfel

toate sunt cum au fost

„și plângă poeții poema lor vană"

banul e viu, e isteț

în inima noastră iubim rotunjimea

maxim profit, deplin interes

ce mai contează?

aceiași stăpâni infailibili acasă.


*George Bacovia, Poemă finală


Voinicul în piele de javrăCitește această povestire GRATUIT!