Ţipăt... unu, 01, 1!

1 0 0



Imaginează-ţi pentru o clipă că lumea ar fi

aşa cum ai visat-o

imaginează-ţi, apoi, cum vine cineva şi-ţi

loveşte cu brutalitate visul,

lumea visată,

de o mie de ori o loveşte

şi încă de o mie de ori o izbeşte

o înjoseşte, îi spulberă tonalităţile

dacă nu reuşeşti nici aşa, atunci gândeşte-te

la un vas de porţelan de Sèvres

ori mai bine la un vas de ceramică veche

Cucuteni ori Ferigele

1000 de ani, 2000, 3000 de ani de cultură

şi acel cineva încă de o mie de ori loveşte

şi încă

şi încă...

la urmă, fă un ultim efort

şi imaginează-ţi mâinile tale încleştate

cu furie surdă, neştiută şi oarbă pe mânerul

obiectului dur care loveşte

(ştiu! tu nu poţi fi acela, dar imaginează-ţi te

rog!)

imaginează-ţi cioburile împrăştiate

peste tot

bucăţile lor de viaţă risipită

tristeţile lor toate

speranţele lor spulberate

dezamăgirile

şi sentimentul de ireparabil care te va copleşi

la sfârşit;

......

dacă nici aşa, atunci, priveşte-ţi în ochi

indiferenţa zilnică

jumătăţile de măsură

calculele, târguielile meschine

succesele asemeni

hrănindu-te

oră de oră,

secundă după secundă

şi toate astea se-ntâmplă

sunt extrem de reale

disperarea copiilor tăi

într-o lume de cârpă

niciun glas al bucuriei nu va mai putea

izbucni

şi toate astea se-ntâmplă

sunt extrem de reale

în timp ce în inima ta caldă de javră

sinele tău plânge

neauzit de nimeni

cum numai îngerii ştiu

singur

oh! și până la suflet mai e mult...

foarte mult mai e până la suflet

iar un simplu exerciţiu de imaginaţie, sincer,

niciodată n-ajunge !


Voinicul în piele de javrăCitește această povestire GRATUIT!