lecţia de istorie

1 0 0



Mariei Sava

.

„Pitatagoreicii spun că geometria a fost

dată în vileag în felul următor:

unul dintre pitagoreici şi-a pierdut averea,

iar după ce i s-a întâmplat aşa i-a fost dat

să se îmbogăţească cu ajutorul geometriei."

Vita Pythagore 245, Iamblichos

Am construit o casă: „Itaca"

ultima baricadă

ultima fortăreaţă

azi şi pentru viitor

pereţi mari, camere multe... ei, nici chiar aşa

de multe

şi în pod l-am îngropat pe bunicu': Doamne,

iartă-mă!

în sicriu de nuc şi cu cruce celtică la cap

din piatră

din piatră neagră şi dură

fără sunet, fără apă

ca pe un rege nordic.

Mâine,

va fi duminică

duminica bunului Dumnezeu în care El s-a

odihnit

Da!... dar eu nu sunt El

şi la orice nuntire a neamului meu nu a căzut

nicio stea

ba, dimpotrivă,

toate au stat ţepene şi vii, cu ochii ieşiţi din

orbite

ca becurile de 12 V din instalaţia electrică a

pomului de Crăciun

de aceea,

încă din zori voi începe a bea amarnic

şi voi mânca flămând,

flămând ca un lup fără lună, ca un lup fără

haită, până în noapte

în noaptea curvă – mireasă nepoftită

cu neamurile şi surorile spiritului din care

mă trag şi pe care nu i-am cunoscut

şi nici nu i-am înţeles vreodată

iar din prispa casei, precum câinii în prăsilă

pruncii lor mă vor privi uimiţi

dornici vor plânge înainte să-nveţe lecţia

lecţia unchiului lor,

unchiului lor brun

iezuitul cel mare, conchistadorul îngâmfat

şi plin de galbeni zornăitori întors din înalta

străinătate,

a cărui urmă se umple ,

clipă de clipă,

ceas de ceas ,

de-o pulbere fină, de-o mireasmă de aur.

Am dormit

somn fără vise

somn greu

fără dobândă

nu am nimănui de dat niciun raspuns

şi luni înainte de răsărit m-am trezit ca nou

botezat şi am turnat gaz

Gazzzz,

pe vorbele toate

pe vorbele lor

pe vorbele mele cărora le uitasem şirul

pe vorbele tuturor cărţilor mincinoase

şi pe papura casei mele dobrogene care arăta

ca o fată în zori trecută în zapisul de divorţ

iar în grădină,

pe când mă plimbam cu restul de gazolină,

am dat nas în nas cu visele mele din adolescenţă

şi ca să scap le-am semnat şi lor în grabă un cec,

pe care am scris cu litere de tipar doar atât : GAZZZZZ!!!

Soarele nu m-a trădat

şi exact la 6 şi 28 de minute

a fost acolo cum mi-a promis

şi mi-a zâmbit

i-am zâmbit şi eu

ne simţeam amândoi liberi sub cerul mare,

albastruuuuu

ca doi tâlhari într-0 răscruce a Deltei

– numai Panait ne mai putea auzi-

ca deh, eram prieteni vechi de 40 de ani

şi de emoţie clipper-ul meu occidental

văzându-l s-a pierdut cu firea

s-a scăpat pe el, ce mai tura-vura

şi la toate astea a răspuns printr-un fior

magnetic

şi gata a fost

flacăra a cuprins ca într-un joc toată băşcălia

........................

Itaca a devenit trecut,

eu, emigrant

şi timpul n-a mai găsit alt loc pentru mine

decât făgaşul lipsit de onoare şi fără

vinovăţie al istoriei postrevoluţionare a

României.

Voinicul în piele de javrăCitește această povestire GRATUIT!