azi a lovit din nou...

1 0 0



prietenilor

Azi, România supusă m-a lovit din nou peste

față

cu brațul ei de utilaj greu balcanic

universul mi s-a înclinat la cel puțin 30 de

grade

și pe chip mi-a apărut mira

stam mut și cineva de sus hotărât deversa

acum toate lucrurile nefolositoare unei

societăți

peste lumina unei mări mustind de inimi

calde.

asta mi-a readus în memorie, fără efort,

întreaga mizerie a unei adolescențe batjocorite

și toate jurămintele ce se nășteau atunci în

mintea tinerelor fire de iarbă

și pe obrazul pe care mi-l pregăteam

a-l întoarce vieții

mi-a înflorit din nou ca un stigmat rușinea.

îmi era silă de mine și de toți care veneau

să mă asigure că și-au rupt

din trupul lor de zăpadă

cu propriile mâini

câte o bucată de pâine

și că e un gest de nespusă tandrețe

rostogolirea muntelui de gheață peste oameni.

vorbele lor aveau toate darul de-a ucide

ca napalmul

și sub imperiul pustiitor al aceluiași soare

roșu

numai cei născuți din părinți luceferi

mai puteau scăpa doar cu semne

până și ecoul tăia afară în carne vie ca briciul.

– ... de câte răni e nevoie, tată, pentru a zidi

o cetate? dar o conștiință?

și tare mult mi-aș fi dorit să am azi, sub ochii

mei, o lupă

ca în livada pomilor odată tineri,

odată visători,

să pot privi mai bine spre vechiul meu cerc

de prieteni

acum îngustându-se din ce în ce mai mult

brutal... ca viața.

Voinicul în piele de javrăCitește această povestire GRATUIT!