Capitolul 30

997 161 12
                                    

Aerul care imi atinge parul meu lung si imi mangaie fata facandu-ma sa zbor pe scena pe care sunt, ma face sa ma simt in al noualea cer. Sustin un concert in mijlocul Americii Centrale. Prietenii mei ma sustin din culise, dar in acelasi timp si pe scena pentru ca am melodii de cantat si cu ei. Cu Andy, o melodie de dragoste este tot ce putem canta noi doi impreuna. Cu Abby, o melodie de prietenie demonstreaza prietenia dintre noi. Cu Misha, o melodie nebunatica pentru ca asa e ea, nebuna si baietoasa, uneori. Issac sta in culise pentru ca el nu canta,  ne sustine cu tipete si cuvinte incurajatoare. Cel mai bun duiet pe care l-am avut a fost cu prietenul meu, Bob, ce s-a intors ca sa cante cu noi. Melodia noastra este energica, ce tine spectatorii in picioare. Am fost foarte ferici cand l-am vazut, dar nu ne venea sa credem. Abby nu mai putea de bucurie.
Imbracamintea noastra este la fel: pantaloni lungi de culoare neagra, camasa de culoare neagra, pantofi de culoare neagra si un papion argintiu, un all-black. E putin ciudat sa fim toti la fel. Multimea tipa si devine enervanta, tipa ca soneria mea de telefon...

Deschid ochii repede si ma ridic din pat luand telefonul in mana si raspund.

-Alo! Da?

-Hey! Ce faci, Kat? Nu am mai vorbit de cand nu ai mai fost in spital. Aud o voce calda si vesele vorbind la telefon.

-Bine, sustin un concert impreuna cu prietenii mei.

-Poftim? Kat! Trezeste-te! Inca dormi?

-Ce e, spun eu luand telefonul de la ureche si uitandu-ma cine este. Ah! Buna Misha! Ce faci? Scuze pentru mai devreme. Inca eram adormita.

-Mi-am dat seama! Nu-i nimic! Eu fac bine! Sunt in oras cu Issac ca sa-i cumparam un cadou lui Abby! Tu i-ai luat?

-Ieri am fost in Mall cu Andy si i-am cumparat!

-Dar ieri Andy era inca in spital. Poate vrei sa spui astazi, spune ea zambind.

-Ah! Da, credeam ca e deja dimineata.

-Bine, eu te las sa-ti termini somnul. Pa! Ne vedem maine la ziua lui Abby!

-Da! Pa!

Credeam ca sunt pe scena impreuna cu Bob, dar a fost doar un vis. Acum imi este dor de el. Maine fiind ziua iubitei sale, nici macar nu e aici. Ma uit la tavan si-mi dau o palma peste frunte. Las capul jos si vad niste picioare, ba nu, vad doua perechi de picioare. Ma sperii si ma uit imediat la fata celui de langa mine si vad ca e Andy. Am uitat ca am adormit impreuna. Inca e dimineata pentru mine. Imi pun capul inapoi pe perna, ma intorc pe-o parte si ma uit la el. Cu mana mea dreapta ii mangai obrazul stang simtind o caldura venind din partea lui. Ce frumos doarme, dar pacat ca se trezeste.

-Buna! Te-ai trezit inaintea mea, spune el uitandu-se in ochii mei.

-Da, m-a sunat Misha si de asta m-am trezit. Sper ca nu te-a deranjat mana mea.

-Stai linistita, mi-a placut. Ma simteam calm, zice schitand un zambet si apucandu-ma cu mana lui stanga de spate mai aproape de el.

-Asteapta! Cred ca ar trebui sa mergi acasa la tine pentru ca e tarziu si maine trebuie sa fim in forta pentru a petrece ziua lui Abby, spun eu rusinandu-ma.

-Te-ai inrosit! Asteapta ca o sa te fac sa te simti mai calma, zice sarutandu-ma.

Are dreptate, ma calmez, dar devin mai calda decat eram inainte. Asa mi se intampla cand ma saruta, ma incalzesc si imi doresc sa nu-mi dea drumul.

-Acum te simti mai bine?

-D-d-da..

-Atunci eu plec, ne vedem maine.

Jurnalul unei pustoaice |In curs de editare|Where stories live. Discover now