Jurnalul unei pustoaice |In curs de editare|

Capitolul 23

Este miercuri dimineata si ma simt foarte obosita. Am dormit aproximativ sapte ore pentru ca acum e ora 7 a.m. M-am trezit asa dimineata pentru ca am de facut niste fursecuri pe care trebuie sa le impart colegilor ca sa ma voteze. Aceste fursecuri o sa poarte numele "Vot dulce", "Kat dulce" sau "Voteaza-ma si vei primi o surpriza dulce". Nu, nu, nu, o sa le spun "Voteaza-ma". Toata lumea din casa doarme, iar eu cred ca o sa-i trezesc cu galagia pe care o s-o fac. Imi iau o pereche de pantaloni scurti si un maieu de purtat prin casa. Parul incerc sa-l prind in coc ca sa nu cada fire de par in fursecuri. Ma apropii de usa si aud un zgomot care ma sperie. Imi este foarte frica pentru ca stiu ca nimeni nu e treaza la ora asta. Ma indrept spre dulap si imi iau umbrela cea lunga si rosie. Ies din camera usor si ma duc langa balustrada uitandu-ma in jos cu teama sperand sa vad cine este in casa cu mine. Nu vad nimic, cobor scara cu scara lipindu-ma de peretele din stanga. Umbrela o tin inainte ca sa lovesc imediat o persoana. Aud iar un zgomot. Acum sunt in hol. Merg usor catre bucatarie asigurandu-ma ca nu e nimeni in stanga si in dreapta, dar cel mai important in spatele meu. Pun mana pe un perete si ma uit in bucatarie, dar nu e nimeni. Intru si ma asigur ca totul e la locul lui. Ma intorc in hol si aud un zgomot. O sa ma duc in sufragerie si dupa in biroul tatalui meu. Alerg fara sa scot un sunet catre sufragerie si vad ca nimeni nu este acolo. Inima incepe sa-mi bata ca o nebuna deoarece simt ca trece cineva pe langa mine. Acelasi zgomot se aude iar si tresar. Imi este foarte frica de ce o sa se intample. Ma duc grabita, dar nefacand un zgomot in birou. Intru furioasa, dar camera este goala, nu e nicio fiinta. Aud niste pasi alergand pe holuri. Ma duc incetisor langa perete, ma lipesc de el, indrept umbrela inainte si cand pasii se aud cel mai aproape de mine ies de dupa perete si lovesc cu forta o persoana.

-Kat!? Ce-ai facut? Ai innebunit?

-Abby? Bob?

-Mai bine te-ai uita in jos, acolo e ceea ce te-ar interesa cel mai mult.

-Poftim? Andy! Esti bine? Doamne, ce-am facut? Trezeste-te te rog!

-Trebuia sa fii mai atenta. Ce-ai de esti asa speriata?

-Ce am? Am crezut ca e un infractor in casa, dar si mai rau, un hot. Tot auzeam zgomote si pasi care ma infricosau. Ce altceva sa fi facut?

-Sa intrebi cine e?

-Foarte usor de zis. Cum de ceilalti nu v-au auzit?

-Pentru ca nu e nimeni in casa. Cand am venit tatal si mama ta plecau impreuna cu Khristina si Milen la cumparaturi si ne-au primit inauntru. Au spus sa asteptam sa te trezesti pentru ca atunci dormeai.

-Off! Sa nu mai faceti asa niciodata! Bob, ajuta-ma sa-l duc pe Andy in camera mea. E sus.

-Bine!

Il luam pe brate si urcam scarile cu greu. Il vad pe Bob putin ingandurat, dar nu am timp sa imi fac griji pentru problemele lui, am unele mai mari decat atat. Andy care e lesinat din vina mea. Intram in camera si il punem usurel pe pat.

-Va las singuri, Kat! Ne strigati daca aveti nevoie de ceva! Pa!

Pleaca, iar la cat de ganditor e uita sa inchida usa. Nu are nimic daca e deschisa, nu am nimic de ascuns. Ma duc in dulap si iau un prosop ca sa-l ud. Dau drumul la apa rece si ud prosopul. Il storc bine si il duc la Andy. Ma asez usurel langa el, il pun usor pe fruntea lui si deodata imi amintesc cuvintele rostite aseara de el "Kat, sa stii ca si eu te iubesc pe tine asa cum se iubesc parintii tai." Ce a vrut sa spuna? Iubirea pe care el a rostit-o prin cuvintele acelea nu exista. Pentru mine nu exista, nu mi s-a demonstrat aceasta iubire, poate de cateva ori, dar nu indeajuns. Cred ca trebuie sa renunt si eu la iubirea pe care i-o port deoarece am fost impiedicati sa fim impreuna de la bun inceput.

-Kat! Murmura Andy incercand sa se trezeasca.

-Stai linistit! Nu te ridica!

-Unde sunt?

-In camera mea, esti la mine acasa, spun eu pe un ton rusinos.

-Cum am ajuns aici? Eram la parter cu Abby si Bob.

-Pai, m-am speriat foarte tare si te-am lovit tare cu o umbrela si ai lesinat in fata biroului.

-Ce, se mira el ridicandu-se din pat si se pune langa mine.

-De ce te-ai ridicat?

-Vreau sa fiu langa tine. Nu avem multe ocazii ca sa stam impreuna. Cred ca ai niste ganduri rele despre mine, ca nu te iubesc, poata crezi ca nu ti-am si demonstrat-o.

-Nici gand! Ai demonstrat-o de multe ori ca ma iubesti. Poate eu...

-Nu trebuie sa faci nimic ca sa-mi dau seama ca tu ma iubesti. O citesc in ochii tai.

Isi pune mana dreapta pe obrazul meu stang si ma mangaie usor, iar eu imi las capul in voia mainii lui. Se apropie de mine din ce in ce mai mult si eu incep sa rosesc. Ochii lui caprui sunt din ce in ce mai frumosi cu fiecare clipire si apropiere. Este foarte aproape de mine incat ii simt respiratia, iar in momentul in care Andy incearca sa ma sarute, Abby intra pe usa.

-Copii...

-Spune, ma ridic repede de langa Andy si ma duc la usa.

-Prajiturile sunt gata! Ar trebui sa te schimbi, in curand plecam la scoala.

-Cum ai...? Multumesc!

-Sprer ca nu am deranjat!

-Pai.. incepe Andy sa spuna, dar il intrerup eu.

-Nu ne-ai deranjat. Stai liniatita. Andy, vrei sa ma lasi singura?

-Dar..?

-Te rog.

Iese imediat pe usa, eu o inchid si ma lipesc de ea cu spatele lasandu-ma in jos. Stau putin pe ganduri si dupa ma grabesc sa ma schimb. Imi iau o pereche de blugi negri, un maieu tot negru si parul il las asa cum e. Ies repede pe usa si ma ciocnesc de Andy.

-Kat, putem vorbi?

-Acum nu. Intarziem la ore si am de impartit fursecuri.

Il iau de mana si coboram amandoi scarile. Cand ajung in bucatarie fursecurile erau gata si impachetate. Sunt atat de fericita. Le multumesc prietenilor mei si plecam.
Pe drum spre scoala eu si cu Andy nu ne bagam in seama deloc. Nu se apropie de mine.

***

Am terminat de impartit fursecurile cu ajutorul lui Issac si a Mishei. Am dat la toata scoala cu exceptia lui Amber. Nu a vrut sa ia, a refuzat. Se uita la mine in toate felurile posibile. Chiar asa de tare ma uraste? Nu stiu ce am putut sa-i fac asa de rau astfel incat sa-mi poarte o ura asa de mare. Oricum, nu o bag in seama si ma preocup de ce e important in momentul de fata, balul si Andy.

-Vreti sa mergem pe-afara? Poate il gasesc pe Andy si ceilalti.

-Bine!

Issac si Misha se apropie foarte mult si incep sa mearga. Am intrebat-o daca sunt impreuna, dar ea a zis ca nu si aici trebuie sa intervin eu, "Fata Cupidon". Ce nume am putut sa-mi gasesc. O sa incep misiunea de maine, acum vreau sa merg acasa si sa ma pun la somn.
Am iesit din scoala, dar nu-l vad pe Andy, doar pe Abby si Bob care stau langa un stalp.

-Hey! Ce faceti?

-Bine! Stam putin.

-Stiti cumva unde este Andy?

-A plecat acasa. Auzi, dar voi doi sunteti impreuna, intreaba Bob foarte curios uitadu-se la Issac si Misha.

-De ce spuneti ca suntem impreuna? Nu suntem!

-Asa se vede.

-Bine copii, eu va las. Ma duc acasa sa dorm putin.

Plec lunadu-mi la revedere si ma urc repede in autobuz. Ma asez pe un scaun liber din spate si astept sa ajung acasa cu gandul la Andy si gestul pe care a vrut sa-l faca azi dimineata. Acum e suparat ca nu am vrut sa vorbesc cu el sau ca am fost intrerupti? Nu stiu, astept sa ma sune si sa-mi zica sau sa ne intalnim si sa vorbim fata-n fata.
Timpul a trecut repede si am ajuns acasa. Descui usa si intru grabita. Urc scarile in graba, intru in camera mea si ma arunc in pat. Pun capul pe perna, inchid ochii si adorm.