Jurnalul unei pustoaice |In curs de editare|

Capitolul 7

E dimineata. Ma trezesc si Milen e tot cu mine.

-Buna dimineata, Kat!

-Ce mai faci aici?

-Am dormit cu tine. Nu am vrut sa te las singura.

-Oh.. Stii.. Tu esti un frate bun si vad ca tii la mine, chiar daca ne mai tachinam uneori.

-Da. Cred. Schimba-te, mama si tata trebuie sa vina de la munca. In seara asta avem musafiri.

-Pe cine?

-Cred ca nu vrei sa stii. zice pe un ton tulburat, de parca i-ar parea rau ca mi-a spus.

-Hai zi!

-O sa afli diseara.

Pleaca in camera lui si-mi inchide usa. Ma duc sa-mi fac un dus si sa ma schimb.

-Mama! Cu ce vrei sa te ajut?

-Du-te si adu o fata de masa.

-Bine.

Ma duc in debara. Cred ca acolo este. Deschid usa si o caut. Uit-o. E sub niste tavi. O iau si ma duc sa o asez pe masa.

-Pot aranja eu masa?

-Da. Sa o faci frumoasa. Vreau sa fac impresie buna.

Fata de masa o asez frumos. Pun farfurii rotunde si mari de culoare galben-crem cu niste farfurii negre cu o forma interesanta. In dreapta este furculita si cutitul, iar in stanga lingura. In mijlocul mesei este o lumanare mare crem si in jurul ei lumanari mai mici albe. Ca design sunt puse pe un aranjament cu bulide si trandafiri albi si roz.

-Tu ai facut asta?zice mama pe un ton uimit.

-Da. Iti place?

-Da. E uimitor. Du-te sus si zile celorlalti sa se pregateasca.

-Mama, dar cine vine in seara asta?

-Familia..

-Mamaaa... parca spuneai ca trebuie sa ne pregatim. zice Milen, incercand sa o intrerupa pe mama.

-Da. Duceti-va sus.

Cine vin? De ce Milen nu vrea ca sa aflu? Mergem sus.

-Khris!

-Khristina nu e acasa. E la o prietena.

-Ah. Bine. Ma lasi ca sa te pregatesc eu in seara asta?

-Da. Desigur.

Sa incepem. Caut prin garderoba lui gasesc o camasa alba. Pe deasupra ii pun o geaca de blugi scurta. Am gasit si o pereche de blugi gri care sa imi placa si adidasi rosii cu sireturi albe.

-Iti place?

-Da. Cred ca nu ti-ai dat seama,dar ai talent in design si moda.

-Nu e adevarat. Ma duc si eu sa ma schimb.

-Sa te imbraci frumos, si imi face cu ochiul.

Plec in camera mea si il vad pe Boy cum ma asteapta la usa.
In seara asta nu-mi mai iau o rochie. O pereche de colanti negri cu un maieu negru lung care scrie "Never be silent". Ma incalt cu o pereche de snikers. Parul il las desprins si imi pun o bendita ca sa nu-mi cada parul in ochi.
Cobor jos si ajung la tanc, musafirii bat la usa.

-Buna seara! Bine ati venit!

-Bine v-am gasit.

In living intra o doamna si un domn.

-Katerina, Milen, ei sunt Bill si Iggy Anderson, iar el este fiul lor Andy Andreson. Sora lui nu a putut veni.

Cand aud numele lui mi-ai dat seama de ce nu a vrut Milen sa-mi zica cine vine. Ce sa fac? Nu vreau sa-l vad. Intra si el in living. E imbracat intr-un costum alb cu o camasa alb cu negru. E asa dragut.

-Ce faci, Katerina? Am auzit multe despre tine. Parintii tai mi-au povestit multe. Sunt mandri de tine. Daca tin bine minte, stii sa canti?

-Da.

-Vrei sa ne canti si noua ceva?

Ma uit la mama si tata, dupa la Milen si dau din cap. Pe Andy nu-l bag in seama.

-Da. Va cant. (acum ascultati melodia de sus)

In timp ce cant Andy se uita cu coada ochiului la mine.

-Felicitari! Ai talent. Ar trebui sa te duci la concursuri de cantat. Nu-i asa Andy?

-Mda.. sopteste Andy.

-Are talent in desing si moda. Ea a aranjat aceasta masa. completeaza Milen.

-Da. Esti o fata perfecta. Parintii tai au cu ce se mandri.

-Va multumesc. Scuzati-ma, va rog.

Plec din camera si il aud pe Andy cum se scuza si el. Ajung in camera si inchid usa. Se aude ciocanind.

-Kat! Pot intra?

-Nu. Pleaca. Nu vreau sa vorbesc cu tine.

-Intru.

-Nu!

Si intra fara voia mea in camera.

-Te rog. Asculta-ma. Nu e vina mea. Mary a venit deodata si a inceput sa ma sarute. Nu am nicio vina.
-Nu te cred. Nu mai cred nimic din ce spui. spun plangand.

-Te rog. Nu mai plange.

Se apropie de mine, mana lui imi atinge fata si imi sterge o lacrima care incearca sa fuga de pe obrazul meu. Se apropie de mine si-mi zice:

-Te rog. Iarta-ma.

Mana lui ma apuca cu senzualitate de corp si incearca sa ma sarute, dar eu ripostez.

-Lasa-ma Andy! Pleaca. Nu mai vreau sa am de-aface cu tine. spun eu pe un ton mai cald.

-Bine. Daca asa doresti. Te las, dar gandeste-te bine.

-Pleaca!

Iese pe usa nervos si tranteste usa. Ma arunc in pat si incep sa plang.

"Draga jurnalule,

M-am saturat de Andy si vorbele lui. Il urasc din toata inima. Nu vreau sa-l mai vad niciodata. "