Crystal ✔

Capitolul 14

Melodia face totul mai bine! ->

~*~

   Mi-am luat cartile si caietele de matematica si am plecat la Max. Nu ma mai schimbasem si nu imi facusem parul. Aratam exact ca vechea Crystal acum, dar nici nu imi pasa.

   Am batut la usa iar Max imediat a raspuns, ca si cum ma asteptase langa usa. Am intrat inauntru si ne-am dus la el in camera. Mi-am pus cartile in pat si m-am asezat si eu langa ele, uitandu-ma la Max. El se pusese pe scaunul de langa birou. Am vazut ca si el avea cateva carti langa el.  

- Deci, ce nu intelegi? intreb.

- Exercitiile pe care le-am facut azi.

    Mi-am deschis caietul si cartea la exercitiile pe care nu le stia si am inceput sa copiez problema. Max a venit si s-a pus in genunghi langa pat, stand langa mine si uitandu-se la ce scriu. Am inceput sa ii explic totul, pas cu pas. Cand am terminat l-am intrebat daca intelesese si si-a scuturat capul, in semn ca  nu. Am inceput de la capat si abia atunci a inteles. Am mai facut impreuna trei exercitii si apoi l-am lasat pe el sa faca singur cateva. S-a pus la birou iar eu m-am intins in pat, uitandu-ma la el.

    Mi-am dat seama dinou ca el era singur acasa. Locuia aici de mai mult de o luna si nu i-am vazut parntii nici macar odata. L-am vazut doar pe el si pe baieti cand mai veneau din cand in cand.

- Unde sunt parintii tai? intreb uitandu-ma la el.

    El se opreste din scris si parca ingheata. Eu m-am ridicat si m-am pus in fund, pe marginea patului, mai aproape de el. Ochii lui erau mai intunecati si mai fiorosi si parca vroia sa loveasca ceva. Isi intoarse capul si cand ma vazu privirea lui se inmuia. Se ridica de pe scaun si se dusa pana la fereastra, probabil gandidu-se daca sa imi spuna sa nu. Dupa cateva secunde se intoarse si se puse langa mine.

- Au murit, sopti. Acum patru ani.

- Oh, imi pare rau.

- Pot avea incredere in tine? ma intreba.

    Dintr-o data Max numai parea baiatul rau care se lua de toata lumea si flirta cu toatele fetele. Numai parea un delicvent, parea un baiat distrus care avea nevoie de cineva langa el, de un prieten adevarat, iar eu stiam ca eram acolo pentru el.

- Desigur.

    Max lua o gura mare de aer si incepu:

- Au murit acum patru ani, chiar in fata mea. Era noapte si eu abia venisem de la un prieten si ca deobicei am trecut la ei sa le spun ca am venit acasa. Dupa m-am dus la mine in camera si am incercat sa dorm. Nici n-am auzit cand cineva a intrat in casa. Mi-am dat seama doar atunci cand un barbat cu masca a intrat la mine in camera si m-a dus in camera parintilor mei. Ei stateam amandoi in genunchi, intr-un colt al camerei si langa ei era si sora mea Tanya. M-au aruncat si pe mine langa ei. Au inceput sa tipe si sa-i intrebe de unde pot lua bani sau bijuteri. Ei nu vroiau sa-i raspunda si dupa zece minute l-a impuscat pe tata. S-a mai rugat si de mama inca cinci minute si dupa a impuscat-o si pe ea. Tanya ma tinea pe mine in brate si plangea. Ea avea 17 ani atunci, iar eu aveam 14. Ea realiza totul mai bine ca mine. Dupa ce idiotul ala mi-a impuscat parintii s-a intors cu spatele. Atunci Tanya mi-a spus sa ies pe fereastra si sa merg la casa noastra din padure, ca va veni si ea. Eu fiind mai mic ca ea m-am strecurat fara probleme si am fugit prin padure si nu m-am oprit pana nu am ajuns la mica noastra casuta de acolo. Am asteptat-o ore intregi, dar n-a mai venit. Dupa aproape o zi m-au gasit politisti si m-au dus la o casa de copii. Eu era deja un adolescent si stiam ca nimeni nu ma va adopta, dar am stat acolo un an si dupa am fugit. Toti ma bateau si imi furau mancare. Dupa ce am plecat am stat pe strada cateva saptamani, pana un politist m-a vazut si m-a dus la el acasa. El a avut grija de mine pana acum. Cand am implinit 18 ani m-am mutat aici.