Crystal ✔

Capitolul 2

- Nu te duci acasa? il intreb

- Sunt acasa, raspunde el si intra in casa, lasandu-ma singura.   

   Eu stiam ca familia Flyers s-au mutat, insa nu m-a asteptat ca o alta familie sa vina in locul lor, cel putin nu asa de repede.

  Adam Flyers, cel mai bun prieten al meu de cand ma stiu. El a fost singurul meu prieten si stiam ca prietenia noastra a fost adevarata, pentru ca el tot timpul imi lua apararea si tot timpul ma ajuta sa trec peste momentele grele. El stia de toate lucrurile de la scoala, insa l-am facut sa imi jure ca nu va zice nimic. El m-a facut sa incetez sa ma mai tai pentru o vreme, pentru ca imi spunea tot timpul ca pielea mea e prea frumoasa ca eu sa fac asa ceva, insa dupa ce el a plecat am inceput dinou. El tot timpul imi facea complimente si tot timpul ma facea sa zambesc cu adevarat. Nu zambesc foarte mult si atunci cand o fac e fals, insa pentru el zambetele mele erau mereu adevarate. Am suferit foarte mult cand el s-a mutat in New York si mi-a promis ca vom vorbi la telefon, prin mesaje, Skype, Facebook si am facut asta pentru o vreme si dintr-o data s-a oprit. Inainte ca prietenia noastra sa se opreasca el mi-a povestit de noua lui iubita, Karina. Cred ca ea este de vina ca eu si Adam numai vorbim acum. 

    Dupa ce Max a intrat in casa, am intrat si eu repede. Mi-am aruncat geanta pe canapea si m-am indreptat spre bucatarie. Spre surprinderea mea, Justin era acolo si se uita la mine de parca as fi vinovata.

- Hey Justin!

- Cine-i ăla?!  spune, încercând sa îşi păstreze calmul.

   Acum stiu de ce nu sunt vinovata.

- Un...prieten.

- Prieten?

- Da, prietenî.

- Sigură?

- Sigură.

- Te-a rănit cumva? Trebuie să bat pe cineva azi?

- Nu, Justin. Abia îl cunosc.

      Câteodată îmi plăcea această parte din el, mă făcea să mă simt protejată, ca și cum nimic nu mi se putea întâmpla. Dar câteodată mă făcea să mă simt inutilă, ca și cum eu nu aș fi putut să am grijă de mine. Și în mare parte, nu puteam.

- Și lași pe cineva pe care abia îl cunoști să te aducă acasă? Te-am vazut cand te-ai dat jos de pe motocicleta lui! a țipat, aruncând o lingură în chiuvetă.

- Justin, termină, te rog, mă sperii! l-am mintit. El m-a vazut si imediat s-a relaxat. A venit la mine si m-a luat in brate.

- Scuze surioară, insa sti cum stau cu nervi cand vine vorba de tine, imi spune si ma saruta pe frunte. Nu mananci ceva?

- Nu, am mancat inainte sa plec de la scoala. Ma duc in camera mea.

   Am plecat fara sa mai zic altceva. De cand am inceput sa mint am devenit o actrita asa de buna. Adevarul e ca muream de foame si ca nu am mancat decat un mar si o banana astazi, insa nu am ce-i face, trebuie sa slabesc. Toti imi spun ca sunt grasa si dupa incep sa râdă, asa ca vreau sa fiu si eu ca celalte fete - poate nu o sa mai rada de mine asa. Familia mea nu prea a observat pentru că, cand luam masa in familie mancam cateva linguri si cam atat. Tot timpul scoteam scuze penibile, insa ei ma credeau.

   Am intrat in camera si m-am pus direct la birou. Am deschis leptopul si m-am apucat de tema la engleza. Dupa zece minute bune de scris m-am oprit. Taieturile au inceput sa doara, asa ca m-am dus repede la baie. Le-am curatat si le-am dezinfectat, am aplicat o crema peste ele si mi-am invelit mana in tifon.

- Alo! se aude in camera. E cineva?

   Mi-am intors privirea imediat spre comunicator. Cand Adam locuia in casa vis-a-vis, camera lui era fata in fata cu camera mea si avand in vedere ca cele doua case sunt foarte apropiate, noi doar deschideam geamul si vorbeam. Cateodata ma trezeam dimineata cu el langa mine. Intra pur si simplu, insa eu nu ma suparam, pentru ca si eu intram aiurea pe la el prin camera. Cand imi faceam temele se enerva ca nu putea vorbi cu mine asa ca a instalat aceste Comunicatoare. A pus unul la mine in camera si unul la el in camera. El apasa un buton si vorbea si tot ce zicea auzeam eu si invers. Era o inventie destul de tare.