Crystal ✔

Capitolul 29

   

      Era ultima zi a lui Adam în Beacon Hills, iar astăzi trebuia să mergem la lac. Adam, Max şi eu.

    Max şi Adam au devenit foarte buni prieteni imediat ce au început să vorbească despre jocuri. Max nu l-a m-ai văzut ca pe o ameninţare, l-a văzut ca pe un prieten, iar Adam ştia cât de mult înseamnă Max pentru mine şi a încercat să se înțeleagă cu el. Se pare că cei doi aveau mai multe în comun decât credeam eu. Toată săptămâna, oriunde era Max, era şi Adam, sau invers. Nu mai puteam avea un moment singură cu unul din ei.

      Când Adam i-a spus lui Max că vrea să mergem la lac, el a spus 'nu', însă am reuşit să îl facem să se răzgândească. A acceptat doar când noi am promis că vom sta puţin. Adam a devenit puţin curios şi m-a întrebat de ce Max urăşte acel loc. Eu i-am spus doar că acel loc îi stârneşte amintiri urâte.

       Ajungând la lac, Max a întins o mică pătură groasă pe jos şi s-a aşezat pe ea, făcându-mi semn să stau lângă el. Imediat ce m-am pus pe pătură, m-a tras aproape de el. Am râs la reacţia lui, făcându-mă mai confortabilă. Adam nici nu ne-a băgat în seamă, a fugit direct lângă apă, băgându-şi mâinile în ea.

- Oi, ce rece e!

     Se şterge repede pe pantaloni şi începe să facă poze cu un aparat mare şi negru, pe care, din câte mi-a zis el, l-a primit de ziua lui de naştere. Mi-am întors din nou privirea spre Max. Se uita agitat în stânga şi în dreapta, câteodată în spatele nostru.

- Max, trebuie să te relaxezi puţin, îi spun.

- Nu pot, nu vreau să mă trezesc cu Mitch sau cu altcineva cu un pistol îndreptat spre noi.

- Linişteşte-te, nimeni nu ne-a văzut când am ieşit din casa, am ieşit prin spate, ai uitat?

      El bombănit ceva şi s-a lăsat pe spate.

- Tot nu mă pot linişti.

- Măcar încearcă bine? E ultima zi a lui Adam şi vreau să ne distrăm.

- Bine.

     Îmi zâmbeşte şi se ridică din nou, sprijinindu-se în mâini. Se apropie mai mult, lipindu-şi buzele de ale mele. Nişte fiori mi-au trecut prin tot corpul. Mi-am ridicat mâna şi am plasat-o pe ceafa lui, ţinându-l aproape de mine. Cu două degete mă jucam cu părul lui. O lumină puternică ne-a întrerupt sărutul, iar amândoi ne-am uitat în față. Max s-a încordat imediat, crezând că în fața noastră este o amenințare, dar, din fericire, era doar Adam, care se uita la aparatul foto cu un zâmbet tâmp pe față.

- Woah, asta e cea mai bună poză de până acum! Spune el, venind la noi. Mai stăm cinci minute și după vom pleca, bine? Nu mai am mult timp până când vine mașina să mă ia.

Cele cinci minute au trecut destul de repede, cu Adam plimbându-se prin apropriere, făcând poze, iar eu și Max am stat pe pătură, îmbrățișați. Când ne-am întors acasă, l-am ajutat pe Adam cu bagajul și am mai mâncat o ultimă pizza până când mașina a ajuns să îl ducă la aeroportul din orașul vecin. Beacon Hills era prea mic pentru un aeroport, așa că trebuia să se ducă în altă parte.

- Să mă suni imediat ce ajungi în New York, da? Și de data asta vom păstra legătura, îi spun eu, ținându-l strâns în brațe. Îmi părea așa de rău că Adam pleca, pentru mine o săptămână nu a fost de ajuns cu el. Până la urmă a lipsit foarte mult din viața mea.

- Promit, îmi spune el, sărutându-mă pe obraz. Atunci, Max a mârâit din spate, făcându-l pe Adam să îmi dea drumul și să râdă. Gata Max, nu trebuie să devii masculul Alpha.