Crystal ✔

Capitolul 35

           O durere de cap m-a făcut să mă trezesc. Am vrut să ridic mâna la cap, dar ceva nu mă lăsa. Am deschis ochii și abia vedeam. Mi-am mișcat măinile, dar stăteau capturate. Pentru un moment, nu am știu ce se întâmplă, dar apoi mi-am adus aminte toate lucrurile întâmplate. Max plecând, Shay trădându-mă. Și totul a venit înapoi ca o găleată cu apă rece. 

        Stăteam pe un scaun, mâinile mele erau legate la spate, iar picioarele erau legate de câte un picior al scaunului. O cârpă îmi astupa gura. Mă uitam cu ochii mari prin camera în care eram, dar nu vedeam prea multe lucruri. Camera era întunecată și abia vedeam fereastra ce era doar la câțiva metri distanță. Vederea nu îmi era stabilă, era înceţoşată și nu puteam distinge decât lumina felinarul de afara, cu ajutorul căruia mi-am dat seama că acolo este o fereastră. Am clipit de câteva ori, încercând să îmi revin la normal. Nu știam ce se întâmpla, nu am avut niciodată probleme cu vederea. Apoi, un singur gând mi-a trecut prin minte și m-am uitat imediat la mână, unde am văzut o mică vânătaie.

        M-au drogat.

        De aia mă simțeam așa de slăbită, de neajutorată, de aia nu vedeam bine și nu înțelegeam ce se întâmpla decât după câtva timp. Sentimentul era absolut oribil, mai ales când știam că trebuia să plec de aici cât mai repede și nu puteam. 

         - Te-ai trezit, păpușa? o voce răgușită se aude de undeva din camera, iar eu îmi ridic privirea, încercând să dau de cel care era pe undeva pe lângă mine. 

        Ieșind din cel mai întunecat colț al camerei era un bărbat. Un bărbat care avea pe lângă el mici creaturi care țipau ”pericol”. Tatuajele îi ocupau gâtul și mâna stângă. În urechi avea flash-uri foarte mari, care păreau dureroase, iar alte doua piercing-uri erau în sprânceană și în buză. Hainele în care era îmbrăcat păreau a fi purtate de ceva vreme - erau șifonate și murdare. Dar ochii lui verzi erau  de neuitat.         

        MITCH.

        - Văd că da, își răspunde singur la întrebare. Se apropia de mine cu pași apăsați și hotărâți, care mă făceau să tremur. El a observat asta. Ce e, scumpa? Ți-am dat prea multe droguri? Sau ești speriată? Ar trebui să fii speriată, cu mine aici niciodată nu se știe ce se va întâmpla. Dar te pot asigura că, atunci când văd ceva frumos, îl distrug, iar tu, păpușa, ești frumoasă.

        Țipătul care stă să iasă din gura mea atunci când el și-a pus mâna pe piciorul meu a fost oprit de bucata de material. În mână avea un obiect lucios și rece, pe care l-am recunoscut dupa ce l-a pus în fața mea. Era un briceag. Pe care l-a folosit.

        A făcut o linie dreaptă pe picior, chiar deasupra genunchiului, iar durerea mi-a adus lacrimi în ochii. Încercam sa mă abțin, pentru că Max mereu îmi zicea să nu îmi arăt frica sau durerea inamicului. Să nu îi dau plăcerea să mă vadă așa. 

        Am simțit lama briceagului prelungindu-se și pe antebrațul meu, apoi a adus-o în fața mea. Lama era plină de sânge, de sângele meu. Și părea ireal, dar durerea din picior și braț îmi erau dovada că totul era adevărat. 

        - Îți place ce vezi, păpușa? Mie da. Îmi plac și lacrimile tale, râde batjocoritor. 

        Apoi a adus lama cât mai aproape și a pus-o pe obrazul stâng. A apasat, lama mi-a pătruns pielea și, la fel ca dățile trecute, a făcut o linie de lungimea ochiului. Lacrimile deja îmi curgeau fără oprire, durerea  pe care mi-a provocat-o era mare, chiar daca erau doar trei tăieturi, erau adânci. Nu trebuia să mă doară așa de tare, trebuia să fiu obijnuită, dar bărbatul știa ce făcea, m-a tăiat acolo unde doare cel mai tare.