Crystal ✔

Capitolul 18

   Stateam in fata casei lui, asteptandu-l. Mi-a promis ca astazi ma va duce el la scoala, iar eu nu am putut refuza. Astazi m-am asigurat ca aveam o tinuta frumoasa, o coafura si un machiaj perfect. Doar pentru el.
     Il asteptam de doar cateva minute si eram deja foarte plictisita. M-am rezemat pe capota masinii lui si m-am uitat in fata. Casa Verde. Studiind-o mai bine, un fior mi-a trecut prin tot corpul. Era tot la fel de infricosatoare. M-am uitat la un geam si am vazut perechea de ochi pe care am vazut-o si data trecuta. Acum insa, pareau mult mai intunecati si malefici. Pareau sa ma pandeasca.
    Sunetul usii inchizandu-se zgomotos m-a facut sa tresar si m-am intors imediat. Max se uita la mine ingrijorat. Realizand ca m-am speriat de el incepu sa zambeasca obraznic si veni la mine. Isi puse mana pe soldul meu, ducandu-ma mai aproape de el. Si-a lipit buzele de ale mele, iar eu imediat i-am raspuns sarutului.
   Aducandu-mi aminte ca eram in public m-am despartit de el si mi-am simtit obrajii fierband. Speram ca nimeni nu ne vazuse, dar din greseala mi-am dus privirea la fereastra Casei Verzi si am vazut dinou acei ochii nebuni, insa am decis sa ii ignor si am intrat in masina impreuna cu Max, asteptand sa ajung la scoala.
    In momentul in care am iesit din masina lui am fost prinsa intr-o stransoare. Mai aveam putin si numai avea aer, parca era stransoarea mortii, dar stiam a cui era.
- Uh, Val... nu pot sa respir!
    Imediat el imi dadu drumul, dar nu total. Ma tinea langa el si isi pusa mana pe umarul meu.
- Crystal! Micuta, scumpa, Crystal! Imi pare super-rau pentru ce ti-am facut dar Max m-a pus si oricum era spre binele tau! Sper ca ti-a fost dor de mine pentru ca mie mi-a fost! spune el fericit.
- Nu-i nimic Val, am inteles totul. Si mie mi-a fost dor de tine!
    Am imbratisat toti baietii si, surprinzator, Brody m-a lasat sa il imbratisez. Am plecat impreuna cu Max la prima mea ora. Si am fost impreuna toate orele, pana la pranz. A trebuit ca eu sa vorbesc cu Shay si nu vroiam sa il retin, asa ca l-am facut sa plece in cantina si sa ma astepte acolo.
   M-am intalnit cu Shay la dulapul ei. Ca deobicei parul ei blond era drept, dar de data asta purta o caciula neagra. Purta niste blugi negri, un tricou cu o trupa rock si o geaca de piele peste. In picioare avea niste bocanci negrii. Parea atat de speriata, de ingrijorata, de socata. Am fugit imediat la ea.
- Ce s-a intamplat? am intrebat-o.
- Kierra...
- Ce ti-a facut?!
- Nimic, nimic. Doar mi-a zis sa-ti dau asta, spune, ridicand mana cu o scrisoare in ea.
    Am luat bucata de hartie din mana ei si am deschis-o repede.
"Jocul abia a inceput, tocilaro! Te-ai bagat in ceva periculor. Tu esti soarecele iar eu sunt pisica. Sa inceapa jocul.
     - Kierra"
      Shay a citit deodata cu mine si a incremenit. Nu era prima data cand Kierra ma ameninta, dar asta era mai grav ca inainte. Acum chiar ii facusem ceva. Si sincer, chiar imi era frica.
- Crystal, eu ma duc acasa. Nu ma simt prea bine. Ai grija, bine?
    Am dat din cap, iar ea m-a luat in brate inainte sa plece. Eu m-am dus in cantina si m-am indreptat spre masa Celor Cinci. M-am asezat langa Max si mi-am pus coturile pe masa,sprijinindu-mi capul pe palma dreapta. Am aruncat scrisoarea in fata lui iar el, ezitind, a luat-o si a citit-o. Dupa cateva secunde a lasat hartia si a dat cu pumnul in masa, puternic. S-a ridicat, iar eu i-am prins repede mana.
- Nu, lasa, stai jos, ii spun.
- Nu, lasa-ma sa ma duc la ea acum si sa ii arat eu---
- Nu Max, nu face un scandal acum, l-am rugat.
    Acum numai avea sa faca nimic, dar stiam ca dupa ce eu plec ii va face o 'vizita' Kierrei. Eram sigura.
- Crystal? il aud pe Val.
- Mda.
- Unde e... um... prietena ta, Shay?
     Am zambit, gandindu-ma cat de perfect ar fi ca Val sa o placa pe Shay. Si stiam ca intr-un fel, Val chiar o placea. Se holba mereu la ea cand era cu mine si mereu incerca sa faca o conversatie interesanta. M-am decis sa ma joc putin cu el.
- E cu iubitul ei, stii tu, in baie, am spus, facandu-i cu ochiul.
    Am vazut cum se uita la mine cu ochii mari si cu gura cascata.
- Ce, ce...dar!
- Stai linistit, am glumit. A plecat acasa, nu s-a simtit foarte bine. Si sa stii ca e singura.
  S-a relaxat imediat, facandu-ma pe mine si pe baieti sa radem.

    Justin venea sa ma ia de la scoala. Puteam spune sa Max nu a fost foarte fericit ca nu mergeam acasa cu el. Nici nu i-am spus cu cine mergeam acasa, i-am spus doar ca nu pot merge cu el. Ciudat ca nu m-a intrebat cu cine, dar sincer nu ma deranja.
    Imi fusese dor de Justin. Nu-l mai vazusem de ceva timp. Chiar daca 'ceva timp' nu era asa de mult, tot dor imi era de el. Simteam ca in ultimul timp vorbeam din ce in ce mai putin cu el. Deobicei vorbeam mult la telefon sau prin mesaje, dar acum abia daca imi trimite doua-trei mesaje pe zi. Si probabil e si vina mea. Nici eu nu vorbesc asa de mult cu el acum. Poate ca e din cauza ca mi-am facut si eu prieteni si acum am cu cine sa vorbesc. Dar totusi, nu-mi placea fapt ca pierdem legatura. Iar el, aparent, este foarte ocupat in ultima vreme.
    Cand am ajuns acasa, Justin mi-a promis ca imi va face niste clatite cu ciocolata, favoritele mele. Asa ca am stat mai bine de jumatate de ora, uitandu-ma cum se chinuie sa faca niste simple clatite.
- Deci, ce ai mai facut in ultima vreme? il intreb eu, luand o gura din clatitele care, surprinzator, au iesit bune.
- Sunt asa de ocupat. M-am angajat la firma unde lucreaza si Andrew si trebuie sa ma impart intre facultate si lucru, si e chiar obositor. Tu ce ai mai facut?
- Totul e bine. Am note mari la scoala, mi-am facut niste prieteni buni si totul este in regula.
     Deja stiam urmatoarea intrebare:
- Si... ti-ai facut vreun iubit?
    Am ezitat, dar mi-am scuturat capul in semn ca nu. Nu-l minteam, era adevarat. Eu si Max nu eram un cuplu. Ne-am sarutat si ne-am imbratisat de cateva ori, dar el niciodata nu m-a intrebat daca vreau sa ii fiu iubita.
    Telefonul imi suna iar eu l-am scos repede din buzunar. 'Max' apare pe ecran si am raspuns repede.
- Alo?
- Hei, ce faci? spune el, parand fericit.
- Mananc, tu?
- Bine, incercam sa fac temele si ma gandeam ca poate vrei sa ma ajuti.
- Adica sa ti le fac eu?! rad.
- Pai, daca insisti...
- Bine, bine, vin in zece minute.
- Super. Te astept.
   Am inchis telefonul si l-am bagat inapoi in blugi. M-am ridicat de la masa, spunandu-i lui Justin ca trebuie sa ma duc sa ajut un prieten cu temele, iar el, desi parea trist, a inteles si a zis ca si el trebuie sa isi continue munca.
   Eu m-am dus si m-am schimbat intr-o pereche de pantaloni largi de tening si un tricou alb. Mi-am luat cartile si am iesit din casa. Simtindu-ma urmarita, m-am uitat din instinct dinou la Casa Verde. Dinou ochii mei s-au intalnit cu acei ochi reci si plin de rautate, doar ca, de data asta, am vazut si un zambet fortat si malefic. Am fugit in casa lui Max si am intrat, fara sa ma bat.
-  Hei, esti bine?
    Max imediat a venit langa mine si m-a examinat.
- Ce ai patit? mai intreaba odata.
- Ma... ma simt urmarita.
- Ce?!
- Cand ies mereu din casa ma uit la casa din fata casei mele si vad niste ochii care se uita asa de urat la mine! Ma sperie!
    Max m-a luat in bratele lui cand a vazut cat de nelinistita eram. Era imposibil ca acea persoana sa fie la fereastra doar cand ies eu din casa. Si de ce s-au uita asa urat la mine?! Eu niciodata nu le-am facut niciun rau. Dar daca e cineva pus pe Kierra?
- Mama ma-sii! Asta e exact ce vroiam sa evit! exlama nervos. Crystal, o sa iti spun adevarul, dar nu vreau sa te sperii bine? Eu te voi proteja mereu.
- Bine, soptesc eu.
- Mai tii minte strainul de a incercat sa... stii tu? a zis, iar eu am dat afirmativ din cap. Si mai tii minte ce ti-am spus despre Alpha si cum ca el l-a pus? am dat dinou  din cap. Cred ca e el este cel care te urmareste.

~*~  ~*~

   !!  In poza este Crystal cand ii spune lui Max ca se simte urmarita !!