Crystal ✔

Capitolul 15

    In noaptea aia am ramas singura acasa. Mama a ramas la lucru pentru ca trebuia sa termine un articol important si a zis ca va veni mai tarziu, iar tata a ramas la lucru pentru ca inca mai lucra la ancheta cu drogurile, cea de care mi-a mai zis. A spus ca ei nu stiu nimic si nu au niciun indiciu, asa ca in noapte asta a ramas acolo cu inca cativa agenti pentru ca se gandi mai bine la tot acest lucru.

   Cand sunt singuri acasa, multi adolescenti isi chem prietenii, dau petreceri, fac zgomot, dar nu eu. Eu doar stau in pat, ma uit la televizor sau stau la calculator, citesc ceva, fac teme si atat. Niciodata n-am fost la o petrecere si nici nu ma gandesc sa dau una. Toate petrecerile sunt la fel: oameni beti si fumati.

    Eram in pat si stateam confortabila. Televizorul era pornit pe un canal de muzica insa eu nu ascultam. Imi ridicam mainile si ma uitam la incheieturi, comparindu-le. Ma uitam la incheietura dreapta, iubind ce vad: nicio cicatrice. M-am uitat si la stanga. Studiam cu atentie cicatricile si semnele pe care singura mi le-am facut. Desi am facut multe, doar trei mi-au ramas ca amintire, probabil de cand ma taiam prea adanc sau cand deschideam o taietura de multe ori.

    Imi placea mai mult incheietura mainii drepte. Era mai… frumoasa. Imi doream sa fie si stanga la fel, insa nu regretam ce facusem. Da, vroiam sa ma intorc in timp si sa arunc lama la gunoi inainte sa imi atinga pielea, insa asta e! Acum am niste semen care ma vor face mereu sa imi amintesc de viata mea de adolescenta. Dar nu era prea tarziu sa fac asta acum.

    M-am dus in baie si am deschis dulapul de sub chiuveta. Am luat o cutie in care imi tineam lamele si am coborat jos, iesind din casa. M-am dus la tomberonul de langa casa mea si am aruncat toate cele patru lame, dupa aruncand si cutia in care le tineam. M-am indepartat de tomberon si m-am uitat prin cartier. O briza stranie si rece a trecut prin mine si am strans cardiganul mai mult in conjurul meu. M-am uitat peste strada, la casa din fata mea. La geamul de la etaj am vazut niste ochi, uitandu-se la mine, dupa disparand dupa draperii, dandu-mi un fior. Am fugit in casa, am inchis usa dupa mine si m-am dus in camera mea.

    Casa din fata casei mele era verde si ciudata. Stiam ca un om mai batran a locuit acolo si dupa ce a murit acum cateva luni, copii lui au dat casa spre inchiriere. Pana acum au locuit acolo doar un cuplu dar nu au locuit mai mult de doua saptamani si s-au mutat, dar nu stiu de ce. Se pare ca acum cineva a inchiriat casa dinou.

    Am incercat sa ignor tot acest incident care m-a cam speriat putin si m-am aruncat dinou in cap, luand leptopul in brate. M-am logat pe Facebook si m-am uitat prin noutati. Dintr-o data am vazut un mesaj nou alaturi de numele lui Valentino.

  “Ce faci?”

   Era sec. Foarte sec, dar o parte din mine era fericita ca Valentino mi-a trimis un mesaj. Imi fusese dor de Valentino, abia daca il mai vedeam la scoala si imi era dor de glumele lui.

“Bine tu?” ii trimit si eu.

   Imediat a venit si raspunsul de la el.

“As vrea sa ne intalnim.”

   Inima incepuse sa-mi bata mai tare ca deobicei. De ce vroia sa ne intalnim? Eram socata dar foarte curioasa, asa ca am acceptat intrebandu-l unde si cand.

“In jumatate de ora, la raul din padure.”

“Ne vedem acolo.”

    Am inchis leptopul si m-am schimbat repede intr-o pereche de pantaloni mai largi si un tricou alb si larg. Mi-am lasat parul liber si nu nu m-am mai obosit sa ma machez. M-am incaltat un baschetii mei vesnici si am iesit din casa, intrand in padure.