Crystal ✔

Capitolul 36

        De îndată ce am ajuns acasă, iadul a ajuns pe pământ, în casa mea. Tata și Justin au început să se certe din momentul în care ușa s-a închis. Mama a venit și ea, speriată, în sufragerie și țipa lângă ei, întrebându-i ce se întâmplă, de ce se ceartă. Eu m-am pus pe canapea, cu telefonul în mână. Îi trimisesem mesaj lui Val, ca să mă sune imediat ce poate și să mă țină la curent cu starea lui Max. După ce am văzut că nu îmi va răspunde, mi-am dus atenția spre ei. Mama stătea pe fotoliu și plângea, iar tata țipa cât de tare putea la Justin, care, surprinzător, stătea în fața lui și nu zicea nimic, doar se uita la el.

        - Ce e în capul tău, Justin? Nimic! Nu e nimic! Idiotule! Te caută toată poliția din Beacon Hills. Îl caută pe fiul meu. Doamne, ce am făcut să mă pedepsești așa?

        Mama a sărit ca arsă când a auzit ce a zis tata și s-a dus lângă ei.

        - Ce tot spui tu acolo? Căutat de poliție? Ce ai făcut? întreabă și ea, punându-și mâna în șold.

        - Fiul tău, pe care l-ai crescut cu atâta grijă, spune tata, este liderul celei mai mari mafii din oraș, iar poliția îl caută pentru crimă, trafic de droguri, spălare de bani. A da, i-a amenințat pe Max și pe Crystal pentru un timp, iar tăieturile fetei sunt din cauza lui. Mai vrei să continui? 

        Ceva s-a schimbat în ochii lui Justin, dar așa cum a apărut, a și dispărut. Abia se abținea să nu țipe și el la tata. Nu știu cât mai putea să îndure din strigătele tatei și ale mamei, dar le merita. Era numai vina lui, nimeni nu l-a obligat să facă nimic.

        - Tăieturi? întreabă mama și se întoarce la mine. Dumnezeule, Crystal ești bine?

        Vine la mine și se uita la tăieturi, iar eu râdeam sarcastic înăuntrul meu. De parcă nu mă văzuse până acum...

        - Ți-am zis să nu mai umbli cu băiatul ăla, spune, strâmbându-se dezgustată. Vezi ce ai pățit din cauza lui!

        Și cu asta, ceva înăuntrul meu parcă s-a rupt și nu mai puteam rezista. Și, ca o nebună, am început să râd.

        - Da, clar, e numai vina lui Max! El a pus un nebun fără viitor să se joace cu briceagul pe pielea mea. Doamne, ești surdă? Tata tocmai a zis că din cauza lu' fi-tu sunt așa, ca el e urmărit de poliție și că  el conduce o mafie! Din cauza lui Max este în spital, împușcat! Și tu tot pe mine mă cerți?

        Toți au tăcut. Se uitau la mine, fiecare dintre ei cu o expresie diferită. Tata nu părea supărat, doar surprins, la fel la Justin, doar că el era și trist și furios. Iar mama avea lacrimi în ochii și, la fel ca Justin, părea supărată pe mine. Probabil că trecuse ceva vreme de când cineva vorbise așa cu ea sau poate că nu se așteptase de la mine. De când i-a văzut atunci pe băieți, mereu se băga în lucrurile mele și mă verifica, deși nu prea reușea, mereu scăpam de ea. Până acum nu am avut curaj să zic nimic, dar acum deja se întâmplaseră prea multe lucruri și chiar nu mai puteam să o am și pe ea pe cap. 

        - Crystal, spune dintr-o dată Justin. Să știi că nu eu l-am pus pe Mitch să îți facă tăieturile, le-am spus să nu te atingă. Și nu știam că ești tu, pentru că dacă aș fi știut, toate astea nu s-ar fi întâmplat!

         - Nu-mi pasă, îi răspund. Faptul e deja consumat, iar Max e în spital din cauza ta!

        - Nu eu l-am împușcat!

        - Nu tu, oamenii tăi. De ce nu recunoști că e vina ta?!

        Justin tace. Nu îmi mai răspunde și expresia facială nu îmi spune prea multe. Își ascundea emoțiile și nici nu se mai uita la mine. După ce am văzut că nimeni nu spune nimic, mi-am luat telefonul și am fugit în camera mea. M-am aruncat în pat și m-am ascuns prin pătură și perini. Îmi era imposibil să adorm, singurul lucru pe care îl puteam face este să mă gândesc la cele întâmplate. Și nu voiam, durea prea tare.