Eram așa de fericită, încât nici nu mai gândeam clar. Justin m-a dus cu mașina la spital, iar în timpul drumului nu mai puteam tăcea. Vorbeam încontinuu numai prosti care nici nu aveau sens și nu mă puteam opri. Dar nu îmi păsa, eram fericită!
Odată ce am ajuns la spital, nici nu am mai așteptat ca Justin să oprească mașina, am deschis ușa și am fugit înăuntru, direct la camera lui Max. Brody, Drew și Logan erau afară, împreună cu Bobby. Le-am zâmbit și nu m-am oprit, am intrat în salon. Valentino era singurul care stătea lângă Max. M-am dus la Max și am observat că are ochii închiși.
- Val, m-ai mințit? întreb eu, rugându-mă ca răspunsul să fie unul negativ.
- Nu, a adormit. Dar se va trezi în câteva minute, așa că mai bine ai aștepta aici.
Am făcut ce a zis și l-am sărutat pe Max obraz înainte să mă așez scaunul cel mai apropiat de el, luându-i mâna în a mea. Valentino mi-a spus că s-a trezit și nu a vorbit prea mult, nici nu prea a apucat, pentru că doctorii și asistentele au venit și i-au dat alte medicamente, medicamente ce l-au făcut să adoarmă din nou, dar pentru doar câtva timp.
După doar cinci minute, în care am vorbit cu Val, am simțit mâna lui Max mișcându-șe în a mea și imediat mi-au întors privirea spre el. A început să mormăie și să își mute capul dintr-o parte în alta, până când a reușit să deschidă ochii. Ochii lui căprui.pe care nu i-am mai văzut de destul de mult timp și de care mi-a fost dor, s-au uitat la mine pentru câteva secunde, o mică încruntătură și-a făcut făcut loc pe fața lui, apoi s-a uitat la Val, apoi din nou la mine și după la Val.
- Val, cine e tipa asta? întreabă.
Eu m-am uitat la Val, care se uita înapoi la mine. Amândoi eram șocați de întrebarea lui, iar eu nici nu știam cum să reacționez.
- Cum adică cine e, este Crystal!
Max stă puțin pe gânduri, uitându-se la mine.
- Nu cunosc nicio Crystal, răspunde apoi, uitându-se la Val pentru mai multe răspunsuri.
Între timp, eu nu vorbeam. Nici nu știam dacă ar trebui să vorbesc.
Max mă uitase.
Nu știa cine sunt.
- Max, Crystal este iubita ta, nu îți amintești? îl întreabă Val.
Max deschide gura să vorbească, dar nu mai apucă. Doctorul, însoțit de o asistentă, intră în cameră și se pune în fața noastră. Ca să îl văd pe Max, m-am dus pe partea cealaltă a patului. Doctorul îi punea o mică lanternă în ochii și se uita atent, iar după câteva secunde, a început să îi pună întrebări.
- Știi cine ești?
- Max Reed.
- Câți ani ai?
- 16.
Am incit de la răspunsul lui, iar capetele celor din sală s-au întors înspre mine, însă eu nu le-am dat prea multă importantă.
- Ști în ce dată suntem? întreabă doctorul.
Max tace pentru câteva momente, probabil gândindu-se la o dată, și răspunde, foarte sigur pe el:
- Suntem în august, 2011.
De data asta, nu am mai putut tace. Răspunsurile lui erau complet nebune și îmi simțeam inima strângându-se în piept. Refuzam să mai aud altceva.
CITEȘTI
Crystal ✔
Ficțiune adolescenți#1 în Ficțiune Adolescenți Crystal Cooper este fata cuminte, tocilara fără prieteni pe care toată lumea o batjocoreşte. Max Reed este băiatul rău, care umblă doar cu grupul lui şi nu acceptă ca alții să îl vorbească de rău. Sunt total diferiţi, şi...
