Yes, Sir (Română--Tradusă)

Chapter 16: Regret.

[Capitol tradus de

Capitolul 16: Regret.

"Apropo,am aflat despre Valerie" Îi spun lui Renee în timp ce mâncăm prânzul.

Stăm în sala de mese ca de obicei.Este vineri și întâlnirea mea cu Liam este la o săptămână.Ultimile sesiuni de antrenamente e care le-am avut au fost cam ciudate,dar Liam este o persoană atât de spontantă încât face să pară că nimic nu s-a schimbat.

Renee îmi întrerupe gândurile despre Liam "Ce?Când?"

"După ce eu și Harry,știi tu" Mă opresc și îmi pot simți fața încălzindu-se.Renee rânjește știutoare la mine.

"După ce tu și Harry ați pus-o?" Rânjește la mine și ochii mei se mărec.

"Nu atât de tare!Nu vreau ca toată lumea să vorbească despre noi" O mustrez în șoaptă.Ultimul lucru de care am nevoie este ca toată lumea să înceapă bârfe despre mine și Harry.Nu vreau să fiu o altă Valerie.

"Dacă Hank este cel care v-a întrerupt,probabil au făcut-o" Renee subliniază.

"Nu ai auzit pe nimeni altcineva vorbind despre ,nu?" Întreb nervoasă.

Ea scutură din cap "Nu.Și dacă Hank este singurul care v-a văzut el probabil nu o să spună.Harry o să afle că el este cel care a divulgat știrea"

"Sper să ai dreptate" Murmur în bolul meu de salată.Din senin,simt că mi-am pierdut apetitul.

Renee pare să fie fără grijă și ia o mușcăvută din sandwich-ul ei "Crezi că dacă răspândesc una despre mine și Louis-"

"Nu. Probabil te vei vedea căutând un alt loc de muncă.Nu sunt norocoasă"

După ce am luat o mică înghițitură din salata mea,îl găsesc cu coada ochiului pe Hank.El este sprijinit de perete cu un mic rânjet pe fața lui.Și se uită direct la mine.

"Nu cred că ar trebui să vorbim despre asta" Șoptesc nervoasă la Renee gesticulând ușor cu capul spre direcția lui Hank așa poate realiza că el trage cu urechea.Ea scutură din cap și bea niște apă.

Mă uit la ceasul agățat de perete. "Oricum,trebuie să mă întorc în birou" Îi spun prietenei mele. "Harry a fost să se tundă" Chiar dacă are două linii telefonice cu robot,încă mă simt rău că le-am lăsat așa.

"Okay.Dar amintește-ți mâine e ziua de salariu" Îmi amintește "De ce nu mergem la mall și magazine să luăm niște haine noi ,după muncă?"

"Mi-ar face plăcere,dar trebuie să o iau pe bunica" Îi spun și acum îmi amintesc de asta "Ea își lustruiește podelele și trebuie să stea la mine peste week-end.Ce spui de săptămâna viitoare?"

"Sună bine" Renee zâmbește apoi mă gonește.

Regăsesc drumul să văd biroul lui Harry foarte luminat.ceea ce înseamnă că el deja s-a întors de la frizerie.Am încercat să mă întorc în biroul meu neobservată,dar ușa lui Harry se deschide larg și Louis practic mă trage,mâinile sale pline cu praline.

"Scuze" Murmură cu gua plină.El se uită la ciocolatele de mâinile sale apoi la mine "Am mai menționat cât de mult te iubesc?"

Mă uit cu subînțeles la lucrurile din mâinile sale și îmi dau ochii peste cap "Ceea ce iubești este gătitul meu"

"Și asta" Louis îmi face cu ochiul.Apoi începe să plece,dar l-am srigat "Louis,stai!"

"Ce este,scumpete" El îmi dă un zâmbet prostesc și îmi dau ochii peste cap încă o dată.Nu mă mir de ce Renee are ceva pentru el.Tipul acesta este născut să flirteze.

"Ziua trecută" Am început jenată,întrebându-mă cum să îl întreb dacă Harry i-a spus despre noi "Ce ști-"

"Relaxează-te Leah,glumeam" Râde oprindu-mi tărăgănatul emoționat."Dar" Adaugă coborând vocea "Cred că este mai mult decât o relație profesională"

"Suntem doar prieteni" Spun imediat.Actualmente,în acest moment,nici măcar asta nu suntem.Încă nu am uitat de Cassie.Dar Louis nu trebuie să știe toate detaliile picante.

"Uh-huh" Louis spune nesunând ca și când m-ar crede "Să ai o zi bună,Leah"

"Și tu" Spun ciudat după ce figura sa se retrage.Îmi face cu mâna încă o dată înainte să dispară în lift.Mă întorc să merg în biroul meu și aproape am un atac de cord când îl văd pe Harry stând acolo.

"Louis este observă....foarte mult" Spune într-un final,după un moment în care simplu mă uit la el surprinsă.

Scutur din cap,nesigură ce altceva să spun.Am încercat să intru în biroul meu a nu știu câta oară de când am venit sus dar aici ,Harry mă oprește.

"Trebuie să vorbesc cu tine câteva secunde" Spune,ghidându-mă în biroul său.Stau jos emoționată.

Harry pășește prin biroul său de câteva ori cu mâinile prinse în spate.Mă uit la el cu inima bătând tare.Pentru un motiv mă simt ca și cum el m-ar concedia.

Apoi spun "Ai plătit pentru prânzurile mele din banii tăi?"

Clipesc surprinsă.Din toate lucrurile pe care le putea spune,nu mă aștetpam să fie una dintre astea.

"Um,da?"

"Ce te face să plătești pentru prânzul meu timp de două luni?" Întreabă calm,dar pot auzi frustrarea care stă la bază.

"Nu am avut intenții rele" Am încercat să explic.

"Atunci de ce ai făcut-o?"

"Ți-am spus.O dată ce am început să îți aduc mâncare,nu m-am putu gândi la un mod drăguț de a îți cere bani.M-am gând că o să îți dai seama că plăteam pentru ea,și o să îi dai înapoi.Așa că era un împrumut"

Harry scutură ușor din cap,apoi întreabă,"Și de asta ești așa supărată pe mine?"

Știu că întrebarea asta chiar vroia să o întrebe și ridic brațele la piept.În ultima săptămână l-am evitat ca pe ciumă,mai mult de jenă.Toată chestia cu Cassie m-a făcut să realizez că sunt o altă păpușp entru el,doar ceva de verificat.

"Nu sunt supărată" Neg.

Pufnește "Căcaturi.Spune-mi ce te deranjază."

Ultima mea bucată de autocontrol se rupe "Ce mă deranjază?Mai repede care este problema ta!" Acum sunt în picioare arătând acuzator exact spre pieptul lui "Nu sunt cea care a s-a culcat cu cineva imediat după ce ne-am sărutat!"

Harry închide ochii ușor "Deci despre asta este vorba" Murmură "Ar fi trebuit să știu"

În nervii mei mă mut în cealaltă parte a camerei așa eu și cu Harry suntem față în față.Pentru un motiv comentariul lui mă enervează și mai tare și am încercat să deschid gura din nou.

"Da,Harry.știu că poți avea orice fată vrei.Nu trebuie să te culci cu orice respiră să îmi dovedești" Șuier "Nu știu că probabil vineri seara nu a înseamnat nimic pentru tine,dar pentru mine..."

Mă opresc jenată că discursul meu devine personal.Din senin,mâna lui Harry îmi atinge obrazul și mă forțează să mă uit în ochii lui.Ochii lui verzi sunt așa de captivanți,ca de obicei,și din senin vreau să îmi lipesc buzele de sale din nou și din nou.

Am o senzație că Harry se gândește la același lucru pentru că privirea sa coboară pe buzele mele.El încet se apleacă darla ultima secundă îmi presez palmele pe pieptul lui să îl îndepărtez.Este un gest slab,dar funcționează.

"Nu putem" Spun simplu și mă întorc să îi părăsesc biroul.Înainte să pot ajunge în biroul meu Harry strigă "Cassie...Cassie e sora mea"

Cuvintele sale mă opresc și mă întorc,observând expersia de speranță și scuze de pe fața sa.Știam că vrea și vrea și eu,mai mult decât își poate imagina,dar de această dată mi-am recăpătat simțurile.

"Asta nu schimbă nimic" Spun apoi plec.