Yes, Sir (Română--Tradusă)

Chapter 8 :Friends

Capitolul  8 :Prieteni.

Munca este mult mai plăcută acum, că eu și cu Harry suntem în termeni buni.Acum iau niște hârtii din birou lui și el în ultimile cinci miute îmi tot laudă pralinele.

”Serios,nu este nici o modalitate să fie vre un drog în ele.Sunt atât de obsedante” Geme ,mâncând ceea ce cred că este a douăzecea pralină din zi.Să nu menționăm că este zece dimineața.

”Nope,doar zahăr” Replic adând atenție doar jumate.Compania de modele pe care se presupune să o copez era chiar în fața lui de o oră,pot să îmi pariez viața pe asta.Oricium,acum nu sunt de găsit.Mă încunt și încep să cotrobăi prin  dezastrul de hârtii de pe masa de lângă.

”Nu știu cui îi plac mai mult,mie sau lui Edward” Comentează.Spatele meu este la el și aud fâșâitul plasticului din nou.Dumnezeule,mănâncă încă una?

”Edward este cam obsedat de ciocolată” Agreez,încă căutând printre multele foldere de pe masă.Încep să devin un pic frenetică.Unde am pus bucățica aia stupidă de hârtie?

”Și eu încep să mă transform în unul” Oftează ”Apropo,ce cauți?”

 De flustrare arunc hârtiile ”Acele companii de modele pe care mi-ai cerut să le copez!Jur că le-am pus chiar pe masă și nu sunt acolo!”

Când mă întorc Harry pare puțin amuzat de mica mea ieșire și îmi dau totul să nu îmi dau ochii peste cap.Chiar dacă suntem prieteni sau cum oi vrea să o numești,este încă foarte enervant.

”Vrei să spui aceste copmanii de modele?” Întreabă ținând o hârtie pe care de jumătate de oră o caut.

Fața mea se roșește de nervi și jenă ”De ce nu mi-ai spus că le ai?”

”Pentru că era amuzant” Spun simplu și de data asta îmi dau ochii peste cap.

”Nu știu cum această companie este așa de succes dacă managerul șef este probabil cea mai imautră persoană pe care  am întâlnit-o” Mormăi luând hârtiile din mâna sa.

”Hei,acum pentru că nu mai ești în probă nu înseamnă că nu te pot concedia” Harry mă avertizează.

”Cum poți funcționa fără mine?” Subliniez.

”Actualmente nu știu.Am devenit mai dependent de tine de cât mă așteptam” Spune încet.

Răspunsul lui serios să îmi ia peste picior întrebarea mă surprinde.O singură dată,nu sunt sigură cu ce să răspund așa că doar m-am uitat la el ca o fraieră.Când îmi simt obrajii arzând vreau să mă pălmuiesc dar în schimb îi dau lui Harry un zâmbet mai mult jenat.

”Mulțumesc Harry” Am spus într-un final, și pentru câteva secunde doar ne holbăm unul la celălalt,nesigură ce altceva să spun.

Apoi ușa biroului se deschide cu un bang puternic și sunt foarte surprinsă că e un miracol că nu am căzut.Harry se uită de asemenea,speiat iar nimeni alta decât Ivy Jackson intră în camră,obervând scena din fața ei cu un zâmbet satisfăcut,

”Ok,drăguță discuție Harry,așa că voi merge să încep acele companii de modele.Pa!” Vocea mea este ușor prea sus dar am ieșit din cameră prea repede să fiu jenată.

Nu sunt sigură exact ce tocmai s-a întâmplat acolo,dar era foarte ciudat.Inima îmi bătea puternic pentru un motiv.Îmi spun că este doar din cauză că Ivy m-a speiat dar stomacul meu se strânge într-un mod inconfortabil.

Sincer,îmi iubesc locul de muncă la Styles,dar atomosfera este diferită față de alte locuri unde am mai lucrat.La Miller,șeful meu era un bărbat de cam cincizeci de ani numit Daniel Holt.Chiar dacă ne înțelegeam bine (până să mă concedieze,asta e) conversațiile noastre erau mereu legate de afaceri.Desigur,am avut prieteni la birou,ca Rachel...și Kenna,înainte să se transorme într-o javră.Și apoi era Ryan,dar el lucra la contabilitate și eu lucram la vânzări așa că niciodată nu am făcut afaceri împreună.