Perspectiva Ryan :
Normal ca nu sunt nebun, stiam ca Marco e gay, dar doar asa imi puteam vedea copii si in special sa ma apropii de Marco si Clara sa imi spună unde si la ce spital au mutat pe Nora. Da, este un plan prostesc pentru un adult ca mine, dar sigur nu ar fi spus nimic daca i-aș fii întrebat pur și simplu. Micuța mea prințesă, Tara, a ramas la mine, nu i-aș mai da-o lui Marco, dar sunt cam ocupat cu găsirea spitalului lui Nora si ei au nevoie de o mama, au nevoie de Nora... Imi pare asa de rau ca am fost un prost Nora, nu trebuia sa plec cu Cristina si sa te las singură cu copii, fara ca măcar sa îți acord un ajutor si sa te înteleg, oare ma vei putea ierta vreodată? Am fost cel mai groaznic om si cel mai prost tata.... Oare ma pot ierta si copii?
Cat rămân pe gândurile mele, Tara fiind langa mine, aproape uitasem ca Tara seamana cu Nora atât de bine. Ma ridic de langa ea, îngerasul asta doarme atât de frumos.
I-au telefonul si raspund lui Marco, vad ca ma suna, oare ce vrea?
Marco : Ryan stiu ca nu prea mai e ceva intre tine si Nora, însă Nora a întrat in stop cardio-respirator.
Ryan : Ce? Unde esti?
Marco : Spitalul Heart, strada 25 Rose, Nr 44.
Ryan : Vin imediat!
Închid telefonul si ma grăbesc sa plec.
Tara: Ma.. ma..
Ryan: Ce?
Rămân uimit de tot ce aud, Tara a zis,, mama ", primele ei cuvinte au fost ,, mama",iar eu sunt martor la primele sale cuvinte, nu pot sa cred..
O i-au in brațe si o pup pe obrajiori, ea chiar a vorbit.. Dar acum imi dau seama, a vorbit cam devreme la cele cinci luni ale sale si pe langa asta nu am cu cine o lasa, deci trebuie sa vina si ea la spital cu mine.
Ryan : Haide Tara, mergem sa o vedeam pe mami...Cea pe care tu o strigi. Oare cine te-a învățat sa spui, mama '' si nu,, tata"?
O i-au pe Tara si o pun pe scăunul din spatele, scaunului de șofer. Gonim împreună spre spital.
Ajuns la destinație o i-au pe Tara încet asigurându-ma ca nu o bruschez si ma îndrept spre intrarea din spital, întreb la recepție si dupa ce aflu camera si salonul unde este Nora internată, plec de la recepție către destinație cu o Tara foarte agitată. Nu înteleg de ce e asa agitată de obicei e foarte calma, ajuns in salonul respectiv, dau de Eric, Clara, Sophia, Marco si Felix stand pe scaunele din fata salonului. Copii sunt tristi, Marco de-abia se mai tine pe picioare se vede ca e beat si Clara se uita spre mine urat, ma apropii de ei împreună cu Tara.
Clara: Ce cauți aici? Si ce cauta Tara la ora asta într-un spital si nu doarme?
Ryan : A venit cu mine, am aflat de starea Norei..
Clara: Tu ai venit pentru Nora?
Ryan : Da... Si nu doar eu si Tara la fel.
Clara : Ma lasi! Tara e un copil nu poate decide unde sa meargă.
Ryan : Pai...
Clara: Ce pai? Crezi ca te va mai ierta cineva la câte ai facut? Cum ai aflat ca suntem aici?
Ryan : Marco mi-a spus. Plus cred ca e datoria mea sa stiu doar e mama copiilor mei.
Clara: Ce uramaresti Ryan?
Ryan : Nimic.
Clara: Poate pe alții poti păcăli da pe mine nu. Te-a lăsat aia si acum ti-ai dat seama Nora e tot ce vrei?
Marco : Clara... Lasă omul sa zica ce vrea, lasa-l sa vorbească!!
Clara: Marco taci!! Din vina ta el e aici pentru ca ai băut pentru ca te-a lasat iubitul! Daca nu ii spune-i, el nu era aici, nu stia unde am duso pe Nora.
Marco : Clara are dreptul sa stie si el pana la urma e tatăl la copii.
Clara : Nu stia ca e tata atunci cand era cu Cristina aia!
Marco : Clara poti sa nu mai fii asa rea?
Clara: Sunt cum trebuie sa fiu, asa ar fi procedat si Nora. Plus ce e asta? Plimbi copil de cinci luni prin spitale in mijlocul zilei cand Tara trebuie sa doarma acasă ca un copil normal.
Marco : Clara mai taci odata, te rog!
Ryan : Calmati-va va rog! Da, Clara, știu ca ai dreptate, chiar asa am facut, însă ca orice om care se lovește cu capul de perete ", eu vreau sa imi îndrept greșeala, nu e una mica dar cred ca pot fii iertat sper ca Nora sa imi dea o sansa într-o zi , dupa ce isi ca reveni . Stiu ca nu prea merit acea șansă dar o sa lupt pentru ea!
Clara: Vorbiti mai încet Eric, Sophia si Felix înteleg ce vorbim, nu sunt ca micuța Tara.
Marco &Ryan: Ok.
Tara: Ma... ma.. ma.. ma..
Toți întoarcem privirea spre Tara, iar a spus cuvantul,, mama" pe ziua de astăzi.
Ryan : Iar a spus prințesa mea cuvântul,, mama".
Clara: A mai spus asta?
Ryan : Da.
Clara: Cand?
Ryan : Astăzi.
Clara : O, doamne!
Clara se învârte prin camera bulverseata. Oare ce are?
Ryan : Poti sa nu te mai învartești atât? O amețesti pe Tara.
Clara: Nu îți dai seama absolut nimic?
Ryan : Sa imi dau seama de ce?
Clara : Copii mici care vorbesc s-au striga pe părintele care este in comă, asta stiu de la mama si bunicii mei, ai mei credeau ca bebelușul simte sentimente rele despre persoana care o striga.
Ryan : E o superstiție doar!
Clara : Nimeni nu știe daca nu poate fii adevărată.
Marco : Adevărat! Macar asta zice si bine Clara, am mai auzit si eu asta.
Ryan : Sper sa nu se întâmple nimic!
Clara: Toți speram asta!
Eric: Mami va fii bine?
Ryan : Da, fiul, mami e puternică!
Niste pașii rapizi vin spre noi privim si vedem cum un medic vine spre noi grabit.
Doctorul: Ma numesc Augustin, eu sunt medicul doamnei Norei. Vreau sa stiu cine este soțul, sora, fratele s-au vro ruda de sânge.
Clara : Eu sunt prietena ei!
Doctorul : Ne pare rau, doresc sa vorbesc cu un membru de familie cu aceleași sânge.
Clara: Înteleg! Sa ii sunam părinții?
Marco : Sunt prea bătrâni si bolnavi.
Ryan: Eu sunt soțul ei! Tatăl la copii.
Doctorul: Veniti dupa mine sa vorbim departe de copii.
Clara : Este o veste rea?
Doctorul : Doar domnului ii pot spune .
Ryan : Va spun dupa!
Clara : Bine.
Ryan : Tine-o tu pe Tara. Si ai grija de copii pana vin.
Clara : Ok.
Merg împreună cu Doctorul pana la biroul sau. Ne asezam pe scaun si ne începem sa vorbim.
Ryan: Deci este bine sotia mea?
Doctorul : Nu am sa va mint, nu puteam sa spun vestea langa copii, nu voiam sa ii afecteaze emoțional.
Ryan : Ce vreti sa spuneti?
Doctorul : Imi pare extrem de rau despre veste care am sa va o dau.. Însă doamna Nora a decedat din viata, acum 10 minute, inima ei sa oprit din bătut. Vreau sa inspirați si sa expirati si daca va putem ajuta cu un calmat am sa va ajut. Condoleanțe!
Rămân blocat de tot, Nora... Ma lăsat?... A plecat si ne-a lasat? Ce am sa le spun copiilor? Cum am sa ma descurc singur cu ei? Tremur din toate încheieturile.
Doctorul : Va simțiti mai bine domnule? Doriti un pahar cu apa?
Ryan : Da , vreau apa.
Doctorul imi întinde paharul de apa in mana, prind paharul tremurând, lactimiile mi se scurg pe obraz, da, un bărbat ca mine puternic poate plânge in momente de genu.
Ryan : Ce am sa le spun copiilor?
Doctorul : Înteleg ca este greu... Am facut tot ce am putut domnule!
Ryan : Stiu...
Doctorul : Haideti sa va luați la revedere de la ea!
Ryan : Cat am timp pentru asta?
Doctorul : Aveti timp toți doua ore.
Ryan : Mulțumesc!
Doctorul : Condoleanțe!
Dau din cap si merg spre trupul neînsuflețit al Norei.Ajuns la patul unde Nora se afla pentru as lua la revedere de la noi de tot, încep sa plâng cum nu am plâns niciodata in viata asta, doctorul pleacă trist din sala.
Ryan : De ce ai plecat Nora? De ce m-ai lăsat? Ce le voi face eu copiilor ăștia? Sunt sigur si spulberat Nora, an gresit plecand de langa tine. Imi pare rau, Nora! Dormi asa frumos, îngerule! Oare ce faci acum? Tie dor de noi cum ne este noua de tine? Știi cate suflete triste ai lasat in urma, eu, Clara, Marco, Eric, Sophia, Felix, Tara, părinții tai si fanii, dar in special familia! Cum ai putut sa ne lasi asa?
Lacrimile imi cad pe obraz rapide si dure, cel mai groaznic moment din viata mea acum este!Ii i-au mana in palmele mele si o sărut asa cum faceam in fiecare dimineata cand locuiam împreună.
Ryan : Ce viata cruda , floarea mea, ai plecat prea devreme...
Dupa ce o mai sărut o data pe mâini si pe frunte, imi sterg lacrimile,, amare".
Ryan : La revedere zana mea! Sper sa fii fericita unde te vei duce, dragostea mea!
Plec spre Clara si Marco si in special spre copii, trebuie sa dau vestea dureroasă..
Dau sa plec cand deodată un sunet se aude.... Ma întorc sa vad cine mai este in camera aici cu Nora si mine si întors vad ca... Vad.... Vad.. Chiar vad bine? Vad...