Perspectiva Nora:
Cu greu mă trezesc din somnul adânc care l-am avut, imi aduc aminte fiecare clipă care sa întâmplat cu Dylan, făcându-ma forțat să adorm. Mie încă somn și sunt extrem de obosită, încerc din răsputeri să mă trezesc și să mă ridic, dar parcă pleoapele ochilor mei nu mă mai ascultă, ceva foarte puternic a fost în acea injecție și sper să nu fi fost un drog, deoarece nu vreau să fiu drogata, unde e Ryan atunci când am nevoie de el? Credeam ca în aceste două luni ma poate salva din acest chin, însă se pare că nu a reușit, șansele mele de a scăpa de aici sunt din ce în ce mai mici. Oare ma mai caută? Dau să mă ridic din pat însă mă simt destul de amorțită stomacul ma doare îngrozitor și o senzație de greață mă face să simt că am nevoie la baie. Mă ridic cu greu din pat și încerc să fac niște pași până la baia apropiată de mine, însă amorțeala picioarelor mă cuprinde și cad pe jos, sunetul căzăturii mele se aude în toată casa și fără să mai stau pe gânduri aud niște pași care vin în direcția camerei mele. Ușa se deschide și pe ea intră Dylan , se uită la mine confuz, apoi vine și mă ridică punând-ma înapoi pe pat, frica mea se accentuează, nu îl vreau aproape nici măcar nu aș vrea să îmi las să mă atingă, se uită la mine cu o privire urâtă și apoi zâmbește ciudat, nu il înțeleg! Ce o fi în mintea lui acum însă mai mult ca sigur ceva urmează să îmi faca și mai mult ca sigur nu îmi oferă șansa să ajung la baie. Chiar dacă o să îl implor. Oare ce gândește?
Dylan: Încercai cumva să fugi?? Pentru că dacă îmi spui chestia asta nu ți-a cam mers, încă ești aici și nu cred că ar fi momentul cel mai bun să mă părăsești!
Nora: Vreau la baie, nimic altceva!
Dylan: Păi dacă vroiai la baie de ce te-ai împiedicat? Ințeleg că acel calmat este destul de puternic dar știi puteai să mă chemi și poate că te duceam eu știi nu sunt așa de rău cum mă crezi, deci aș putea fi un ajutor destul de bun în ceea ce privește dusul tău la baie.
Nora : Poate că dacă nu îmi administrai acel calmant mă duceam și singur la baie, fără a avea nevoie de ajutorul cuiva, știi că tu ești răspunzător de ce se întâmplă aici, doar din vina ta am căzut eu, dacă tu nu îmi administrai acel medicament ma duceam singura.
Dylan : Poate că meritai acel medicament, deoarece erai foarte agitată și doar așa te vei puteai liniștiti și tu un pic mai mult decât ca în restul zilelor.
Nora: Acun susții că tot ce ai făcut până acum a fost pentru binele meu?
Dylan:Da, cam asa!
Nora: Să știi că nu sunt proastă și nu mă poți controla cum vrei tu și îmi dau seama că ai făcut acest lucru pentru un scop anume.De ce nu spui acel scop?
Dylan:Să știi că vroiam să îți iau o mostră de sânge pentru a îți lua analizele ca să îmi dau seama dacă mai ești sănătoasă după cât timp m-ai îndurat tu pe mine și cum nu am putut să fac când erai adormită pentru că chiar voiam să știu să știi că nu sunt o persoană asa de rea cum ma crezi tu. Am să îți iau acum o monstra de sânge atât timp cât mă vezi tu!
Nora: Tu, tu vrei să știi dacă eu sunt sănătoasă? Nu îmi vine să cred că îți pasă de chestia asta, și nici nu te las astăzi sa îmi ei nici un sânge pentru că tu nu ai ce face cu el și de unde să știu eu sigur că tu chiar duci sângele la un laborator și nu îl duci în altă parte să îl folosești pentru a face ceva cu el?
Dylan:Nu prea as avea ce face altceva! Plus îmi vei da sângele, ma asculți? Il voi lua cu forța dacă tu nu mi le dai!
Nora : Sa nu te pună naiba sa încerci ceva cu mine, ca nu voi mai tine cont de consecințe.
Dylan : Dacă tu zici...
Scoate din buzunarul pantalonilor săi o injecție. El chiar îmi ia sânge și o ar trebui să stau? Ar vrea el încerc să mă îndepărtez însă sunt prea amorțită să pot face asta, el se apropie din ce în ce mai tare de mine la un moment dat mă prinde de mână, mă trage spre el, se pune pe mine din nou și mă zbat însă nu reușesc să ies din strânsoarea lui, injecția face contact cu pielea mea și intră încetul in mine. Simt o mică durere apoi observ cum sângele îmi este extras din corp nu ma mai zbat deoarece este prea târziu după ce ia cât este nevoie din sângele meu. Ma lasă în pat și pleacă din camera mea cu acea mostra de sânge care nu știu ce va face cu ea sau la ce il vă ajuta.
Încerc să nu mă mai gândesc la tot ce sa întâmplat și mă duc spre baie ajunsa cu greu în baie îmi fac rutina și vomit fără să vreau se pare că medicamentul ăsta nu face bine, corpul meu încearcă să îl dea afară. Mă duc înapoi în pat să mă odihnesc nu o să las ca Dylan să mai controleze prin faptele care le face, o să scap de aici cu sau fără ajutorul lui Ryan. Sper ca totul să fie bine în final și că voi fi salvată de acest individ care îmi era un foarte bun prieten fără să îmi dau seama de la faptul ca a devenit dușmanul meu cel mai mare și nu mai vreau să am de face cu el. Sper că ce a făcut pana acum să se termine odată și odată! Nu mai suport!