Perspectiva Nora :
El are de gând să mă dezbrac în fața lui, cred că e nebun! Nu am să fac asta nici bătută, nici nu îl știu, cine știe ce are în cap.
Ryan: Mai așteptăm mult până te dezbraci, Nora?
Idiotul! Ar vrea el să îi fac pe plac. Dar nu voi face asta ,nu în fața lui ,niciodată !
Nora: Nu vreau să mă dezbrac în fața ta!
Îi spun eu, el privindu-mă urât, încearcă să se apropie de mine, dar eu mă îndepărtez de el ușor.
Ryan: Atunci te dezbrac eu!
Nora: Nuuu!!! Și fug spre ușa de la ieșire ,dar văd că ușa este închisă, o nu!! A făcut-o intentionat!! Ce mă fac acum?
Ryan: Nu poți fugi de lângă mine, Nora! Nu uita că eu sunt iubitul tău și poate că și viitorul tău soț !
Nora: Tu, soțul meu? Niciodată!
Ryan: Vrei ca părinți tăi să moară?
Nora: Nu, normal că nu!
Ryan: Atunci fă ce îți spun!
Se apropie de mine și îmi pune mâna pe talie, gestul lui îmi provoacă un fior în stomac și deja mă simt destul de derutată cu tot ce se întâmplă prin jur. Vreau să scap de această rușine însă nu pot e prea puternic....
Nora: Ryan... Ryan... Te rog, nu fă asta!
O lacrimă mi se prelinge pe obraz curgând cu rapiditate, Ryan observă asta se uită la mine atent și îmi desprinde halatul, norocul meu că mi-am luat lenjeria din baie pe mine.
Ryan: Frumoasă lenjerie neagră ai!
Spune zâmbind pervers în colțul guri. Îmi trag halatul pe mine în așa fel încât să nu mai îmi vadă lenjeria.
Ryan: Nora, nu mi te împotrivi, nu mie, niciodată! Glasul lui ajunge lângă urechea mea, Ryan mă ia pe sus la propriu și mă aruncă în pat. Tremur... Nu vreau să imi facă rău!
Ryan se așează peste mine și mă sărută pe gât, nu pot suporta asta!
Încerc să ies de sub el însă nu mă pot mișcă , e asa greu....
Nora: Ryan, nu îmi face asta, te rog! Mă speri! Încep să mă zbat și să plâng, el se uită la mine confuz de parcă nu mi-ar face nimic ieșit din comun. Privirea lui rece mă înspăimântă, oare ce gândește?
Ryan: Stai calmă! Nu e mare scofală, Nora! Doar te iubesc în felul meu de iubit iubitor, ce e rău în asta?
Spune uitându-se confuz la mine.
Nora: Nu sunt pregătită!
Ryan: Te învăț eu sa fi, ai încredere în mine!
Nora: Ia-mă ușor!
Spunând asta Ryan zâmbește și se simte fericit e prima dată când îl văd așa. Mă sărută pe gât și coboară cu sărutări lente în jos, îmi așează niște sărutări pe burtă și pe picioare apoi se întoarce înapoi la gât și simt o durere puternică care mă face să gem puțin. Ryan, m-a mușcat, durerea de la gât nu se compară cu nici o durere simțită de mine până acum.
Ryan: Cum te simti?
Nora: Ciudat.
Ryan: Nora, nu vreau să te speri, nu încerc asta, dacă aș face asta as face, dacă as fi supărat rău pe tine, însă nu sunt. Te-am sărutat, te-am simțit sub mine și ți-am simțit mirosul și gustul cel dulce care nu o să mi-l scot din minte ușor, te vreau, însă nu într-o situație de genu, dacă tu nu mă vrei ,nu te forțez, nu sunt brută, am și eu suflet.
Nora: Mulțumesc, Ryan!
Ryan: Iubito, cred că e deajuns pentru tine în seara asta, te las să te schimbi, am ceva de rezolvat!
Se dă jos după mine își ia din nou sacoul pe el și părăsește camera, trimițând un pupic în aer spre mine, rămasă în pat mă gândesc la ce s-a întâmplat, a fost ceva nou și frumos.... Nu îmi vine să cred că spun asta ,dar atingerile lui mă înnebunesc la propiu... Am înnebunit!