Dragă Charlie...

Scrisoarea LXXVI

Hm,nu stiu cu ce sa incep. Simt cum pur si simplu ca o iau razna. Prietenul meu cel mai bun ti-a scris acum cateva luni. Ok, nu ma asteptam ca o sa-ti scriu. Am nevoie sa ma descarc. Am nevoie de cineva care sa-mi spuna ca o sa se intoarca. Si da, e vorba despre prietenul meu cel mai bun. Ma rog.. fostul prieten cel mai bun. Nu pot sa spun ca ne-am certat dar pur si simplu a disparut spunandu-i ca nu-i mai pasa. In acel moment aveam nevoie de el, sa ma asculte, sa-mi spuna ca totul o sa fie bine. Plecarea lui mi-a sfasiat pur si simplu sufletul. O luna,cred, am plans continuu. Simteam ca pur si simplu aveam nevoie de cineva si acel cineva a fost el. Da...aveam sentimente pentru el dar pur si simplu nu le-am aratat pentru ca nu era cazul,nu am vrut sa stie, nu vroiam sa se schimbe nimic si in plus, eu eram deja cu cineva. Era gresit. Au trecut ceva luni si am inceput sa-l uit, sa ma bucur in contiuare de relatia pe care o aveam si inca o am si de viata. Cand intr-o zi, doi prieteni mi-au zis ca ma cauta. Il amenintau cum ca daca ma cauta, o pateste. Dupa aflarea vestii, am inceput sa-l caut dar nu am reusit. Inca incerc sa-mi conving cei doi prieteni sa ma lase sa vorbesc cu el. Trebuie sa vorbesc cu el. Am nevoie de el. Niciodata n-am suferit asa mult pentru o persoana. Asta dovedeste cat de mult am tinut la el. Vreau sa-l aud,am atatea sa-i povestesc. Si de cand am auzit vestea respectiva cum ca ma cauta, am inceput din ce in ce mai mult sa ma gandesc la el. Simt cum lacrimile mele se aduca picatura cu picatura. Il vreau inapoi. Stiu ca inca mai tine la mine.