Am aflat de tine de la o bună prietenă. Am cunsocut-o online, și ceva s-a întâmplat. S-a creat un mare BIG BANG în universul meu. Ea a fost acel BIG BANG. Nu știu de ce îți scriu, poate doar pentru că sper ca ea să vadă această scrisoare. Nu sunt genul de tip pe care îl observi când merge pe stradă. Sunt un idiot care își cară chitara după el peste tot și compune cântece siropoase pentru nomulețe. Dar vreau să știe cât de mult înseamnă prietenia noastră pentru mine. Da, am fost și sunt un bou, am neglijat-o, am greșit enorm față de ea. Și ea m-a iertat de fiecare dată. Și mă simt aiurea. Foarte aiurea. I-am spus că n-am timp de ea. Există un idiot mai mare ca mine? NU! Da, recunosc, eu i-am dat șanse. Între noi e diferență de doi ani. Nu e mult, dar totuși, stă departe.
Îmi e o dragă prietenă, și nimic mai mult. Charlie, poate vei interpreta greșit, deci îți spun direct: we're just friends. Și așa vreau să rămână toată treaba, căci e perfect. Dar chiar nu mai știu ce să fac. O ascult, îi dau sfaturi, dar simt că înnebunesc. Ea și cu vorbele ei de mâță diabolică... oh, la naiba. În fine, cert este că mă gândesc mai tot timpul la ea, îmi e o dragă prietenă, și nu vreau să clachez. Deși am făcut-o de multe ori, îmi e teamă că de data aceasta nu mă va ierta. Deci, ce să fac?
P.S. Mulțumesc.
Cu drag,
A.J.