In fiecare saptamana (aproape) intru sa citesc problemele persoanelor care iti scriu. Din cate am observat majoritatea au probleme in a-si exprima sentimentele fata de un baiat pe care il plac. De ce nu poate lumea sa fie simpla? Sa mergi si sa-i spui direct in fata ca-ti place de el/ea, de ce?
Charlie, la mine situatia mi se pare mai complicata.Va suna atat de stupid ceea ce-ti voi povesti acum...
In corul bisericii unde merg eu si cu mama sunt doi frati.In fiecare an cand mergeam la biserica( nu merg foarte des, doar cand sunt sarbatori(stiu ca nu este bine)) ii priveam stiind ca ei nu s-ar uita la mine niciodata mai ales fratele cel mare. Dar joi seara cand am mers la biserica s-a intamplat ceva ciudat. Cand incercam sa-l privesc pe cel mare, el deja era cu privirea spre mine Charlie.S-a intamplat de cateva ori, inclusiv mama a observat.Mi-a povestit cum tot se uita la mine cand il ajuta pe preot.Mi s-a parut ciudat pentru ca eu eram cea care il privea pe el pana acum, nu el pe mine.Nu stiu daca trebuie sa zambesc sau sa ma dau cu capul de pereti.Iar vineri seara cand am mers din nou, a trebuit sa inconjuram biserica.El se afla in fata iar eram pe la sfarsitul coloanei de oameni. Charlie chiar nu stiu ce sa mai cred, poate am luat-o razna chiar nu stiu. El tot se intorcea in spate, si simteam ca se uita la mine si nu, nu se uita 2-3 secunde.Privea destul de mult mai ales cand vedea ca ma uit si eu la el.
Faza proasta acum vine, am aflat ca are o prietena de 3 ani iar el este in anul 3 de facultate. Deci el are 22 de ani iar eu 16.Poate fi ceva mai aiurea decat asta?
Da, da Charlie cred ca am luat-o pe alta carare adica spre Looney Tunes.
-Hallo Girl