Singurătatea femeilor frumoase. Toate lucrurile care se întâmplă în jurul lor, au un temei. Și chiar dacă ele refuză să adoarmă la pieptul altor oameni, trăiesc cu parfumul acestora. Și chiar dacă își aruncă fericirea pe raft, mușcă din fericirea altora. Ele vor să râdă, să pară fericite pe măsura frumuseții lor, să se joace cu alte suflete fericite. Ea știu că anume frumusețea lor este temeiul pentru care mulţi au zis nu şi tot atât de mulţi au zis da. Uneori le va fi teamă de singurătate, dar vor fi neputincioase în fața propriei cugetări.
oameni singuri...
Ele scriu poveşti de dragoste și le aruncă apoi la coșul de gunoi. Ele sunt gata să devină îngeri și demoni în același timp, doar să se desfăteze cu narcisele ce înfloresc în suflete de bărbat. Ele nu vor fi niciodată de acord să devină gospodine și să facă economii pentru mobilă și țesătură fină de perdea. Ele se vor întreba mereu cât costă fericirea altora, fără să ştie ce preţ are fericirea lor. Ele vor iubi. Poate prea mult.
femei de-o zi...
Femeile frumoase învață. Pe unii cum să devină bărbați și pe alții cum să rămână copii obsedați de jucăria lor preferată. Iar într-un final nu le mai rămâne timp să se gândească și la frumusețea lor. De cealaltă parte, din adânc, de sub carne. Și ajung să cadă de pe Everestul propriului orgoliu feminin. Și ajung să sufere. Să tacă. Și într-un final să fie singure. Atât de frecvente sunt cuvintele fericire şi frumuseţe. Iar între... între este singurătatea. Femeile frumoase vor crea bariere de ruj şi parfum scump în jurul lor, vor aduce la picioare amintiri de catifea, care să macine din prezent, puţin câte puţin. Vor adulmeca primul venit şi îl vor trage în mreaja lor. Iubind, dar nu și simţind cu adevărat. Gelozie, dar nu dăruire.
oameni...
Ele nu duc niciodată lipsă acută de oameni, dar sunt singure. Singure printre sute, mii de alți oameni care, la fel de trişti, își caută fericirea la o adresă greșită. Poate că până la urmă, totul se rezumă la alegerea corectă. Dacă între două complimente făcute de bărbat mai rămâne ceva, înseamnă că a ales corect. Dacă între două săruturi rămâne doar cămașa de noapte aruncată pe jos, înseamnă că a greșit. Greșelile își au sensul lor. Până când nu devin tatuaj pe suflet.