După expresia celor două, se pare că nu au aflat de aşa zisa mea relație cu unicul şi insegalabilul, Derek Sloan.
Nu ştiu cât timp a trecut de când stau nemişcată, numai sunt conştientă de nimic. Însă toată rațiunea mea revine atunci când simt buzele lui Derek peste ale mele. Gustul de menta inconfundabil, buzele lui dulci si carnoase, limba lui care îmi atinge uşor buza inferioră, fac sirenele din capul meu să se aprindă, iar ritmul inimii mele o ia razna. Până şi palmele îmi transpiră.
Derek îmi muşcă lent buza, iar apoi el îşi ridică capul, depărtându-se de mine. De ce mă simt mereu atât de rău de fiecare dată, atunci când se îndepărtează de mine? Uite alt lucru pe care nu îl înțeleg.
— O să vin mâine dimineață să te iau, iubito!
— Iubito?! Delia şi Erika strigă la unison şi mă îndrept spre ele cu o figură disperată, cerându-le silențios încă un minut până să le explic absolut tot.
Am auzit râsul încet şi frumos a lui Derek şi aş fi vrut să mă fi întorsc la timp pentru ai fi văzut gropițele. Jur, nu m-am îndrăgostit niciun de un tip şi nici nu cred că am să o fac vreodată, dar acele gropițe sunt pur şi simplu delicioase.
El şi-a făcut loc printre ele, gurile lor fiind încă lăsate în jos de uimire. Şi eu aş fi rămas cu gura cască dacă m-aş fi văzut. Mă bucur că Lucas nu este aici, ar fi fost mult mai greu să îi explic şi lui, iar fiind băiat nu cred că ar fi înțeles mare lucru.
Prima care îşi mai revine cât de cât se pare că este Erika. Îşi înclină puțin capul spre stângă şi îşi apropie sprâncenele într-o mică încruntătură.
— Katy, ai omis cumva, să-mi spui ceva la nenorocitul ăla de telefon?
O propoziție destul de dură pentru un ton atât de calm, dacă aş putea adăuga. De abia acum am realizat cutiile de pizza pe care le țin amândouă, plus încă o sacoşă la brațul Deliei. Câte două cutii în brațele fiecareia.
— Îmi este poftă de dulciuri? Întreb, sperând că asta mă va scoate din toate problemele mele, dar totuşi ştiind că ceea ce tocmai am spus este poate una dintre cele mai mari prostii pe care le-am putut spune vreodată. Intrați, iar apoi o să vă explic totul.
Mersul Erikăi este nervos, dar Delia este destul de normală. Cred că şi-a dat seama că totuşi a fost o zi destul de grea pentru mine, plus...Eu mereu le spun adevărul, şi nu voi ezita să fac la fel şi acum.
Cele două lasă cutiile de pizza pe blatul din bucătărie, îşi dau micile ghiozdane jos, probabil acolo au nişte haine pentru mâine şi farduri. Îşi dau gecile de piele jos, iar acum mă întreb cât de frig este afară. Şi Derek purta un pluvor destul de gros, deci asta înseamnă ceva, în plus, până şi Delia poartă o bluză cu mâneca trei-sferturi şi avea şi jeaca deasupra. Dacă de un lucru sunt sigură, acela este că Deliei nu îi este frig. Niciodată!
De data asta, vocea Deliei se aude prima:
— Deci, ai de gând să ne explici ce dracului se întâmplă aici?
Am luat o gură mare de aer, pregătindu-mă pentru aceste momente.
— Vreți să vă spun totul de la început, amănunt cu amănunt?
Cele două se sincronizează într-un fel în care te-ar băga în sperieți dacă nu le-ai cunoaşte, dând din cap în semn că da,exact în acelaşi timp şi fel.
—Mai ții minte că dimineață mi-ai spus că mai vine un băiat, am spus în timp ce mă uitam la Delia, iar ea se gândeşte o secundă înainte să îmi răspundă.
— Da! Ce-i cu asta?
—Ei bine...El este Ryan Sloan. Vărul mult prea nesuferit şi insuportabil al lui Derek Sloan.
Erika se încruntă confuză, neînțelegând. Eu te înțeleg, fato! Aşa reacționasem şi eu.
—Şi ce legătură are asta cu tine, întreabă ea într-un final.
—Ryan s-a dat la mine din primele minute în care sosisem. Prima dată l-am refuzat politicos, apoi nu am mai fost atât de politicoasă, iar la final i-am spus că am un iubit. M-am ridicat şi i-am cerut voie lui Stevens să ies afară, pe motiv că îmi este rău. Atunci, am dat de Derek. Nu aveam habar cine este sau că este vărul lui Ryan, iar apoi l-am întrebat dacă vrea să se prefacă ceva timp, iubitul meu. Şi de asta Derek se afla la mine adineauri...A venit ca să ne cunoaştem, să nu părem ca doi dobitoci dacă cineva ne întreabă care este data de naştere sau alte porcării.
—Deci tu erai acea Katy, despre care se vorbea că s-a sărutat cu Derek. Credeam doar că este vreo nouă curvă de-a lui.
După ce şi ea realizează ceea ce a spus, Erika se uită la mine cu părere de rău, iar eu îmi aştept scuzele.
—Îmi pare rău! Oricum,ce-ar fi să uităm de verii Sloan, spune scoțând două sticle gigantice de vodkă din acea pungă.
—În plus, există ceva mai bun de cât alcool şi pizza?! Continuă la fel de entuziasmată Delia.
Şi se pare că aşa a început seara fetelor. Le-am povestit absolut tot ce s-a întâmplat astăzi între mine şi Derek, cu lux de amănunte. Am omis, însă partea despre familia lui Derek. Nu cred că ar trebui ca un asemenea lucru să fie spus în gura mare.
După ce am consumat singură aproape o sticlă întreagă şi le-am spus absolut tot ce mi s-a întâmplat astăzi, mă simțeam mai bine. Nu aveam nevoie de timp singură, ci aveam nevoie de prietenele mele cele mai bune.
Au fost puțin, poate chiar mai mult decât surprinse că Derek a fost de acord să facă asta. La început le spuseserăm că motivul este Ryan, că Derek vrea să se joace cu el, dar nu m-au crezut. Mi-au făcut o scurtă prezentare a ultimilor ani pentru Derek. Într-un anume fel, semănăn.
Totuşi, vreau să rămân neutră şi să nu îl judec, a avut o copilărie nu foarte fericită şi nu îl condamn pentru comportamentul lui de acum. Eu eram un drac împielițat! Bănuiesc că este un fel de proces de maturizare, cred. Oricum nici acum nu sunt mai departe de acel titlu deci nu o să stau să îi ofer lui lecții de comportanent.
Încep să cred că motivul pentru care Derek a acceptat acest târg este altul. Ar fi putut să îl facă să sufere pe Ryan prin mii de posibilități, nu ar fi avut neapărat nevoie de mine. Dar din nou, cine sunt eu în fața lui?
Oh, Doamne! Prea multe gânduri pentru o persoană beată. Ei bine, dacă gândurile îmi fac capul să doară atât de tare, mai bine aş gândi cu voce tare.
—Trebuie să recunosc... Derek Sloan este al dracului de frumos!
Erika şi Delia se opresc din a mai râde din nu ştiu ce cauză. Doar stăteam întinse în pat şi dintr-o dată am început să râdem. Erika se ridică în fund şi duce din nou sticla la gură. Asta cred că este a cincea. Delia, acum vreo oră sau două era cea mai trează dintre noi, aşa că ea s-a dus să mai ia câteva sticle. Ce pot spune... Trăim viața de adolescente singure la maxim!
—Ai dreptate. Sărută la fel de bine cum se zvoneşte?
M-am întors cu fața la ea şi i-am luat sticla din mâini. Nu mai era mult din ea, aşa că am golit-o eu.
— Nu ştiu încă despre ce zvonuri vorbeşti tu, dar îți pot garanta că este de zece ori mai bine!
—Ai grijă, Katy.
Vocea Deliei s-a auzit, distrugând aproape toată atmosfera. M-am uitat la ea, neştiind ce să spun. Ce ai putea spune, oricum. Aş vrea să îi spun că nu înțeleg, dar chiar şi în starea asta, îmi dau seama la ce se referă. Şi are dreptate!
Trebuie să am grijă.
— O să am!
Încerc să îmi scot din cap faptul că mâine este ziua mamei, iar eu beau de rup. Sunt sigură că mă înțelge, iar dacă eu mă simt bine acum, de ce ar fi un lucru greşit?
Totul o să dureze doar câteva luni, apoi voi putea fi o liceană normală, sper. Nu pot să nu mă întreb ce se va întâmpla dacă ceva va merge prost, dacă eu şi Derek vom ajunge să ne urâm?
—Este destul de târziu şi mâine avem şcoală. Haideți să ne culcăm.
Prefer să îmi alung gândurile rele şi să încerc să dorm. Mâine am o zi destul de plină. Asta mi-a adus aminte de ceva.
—Înainte de asta! Ştiți cumva, care-i faza cu blonda aia minionă...Cred că o cheamă Lia.
Amândouă şi-au dat ochii peste cap, în acelaşi timp.
— Târâtoarea aia blondă, începe Delia, este fata aia pe care o vezi în filme. Blonda! Acea blondă, dispusă la orice.
M-am schimonosit la față din cauza dezgustului şi repulsiei oe care o simt pentru acea fată acum. Cred că acum va trebui să meargă la farmacie şi pentru nişte dezinfectant.
— Şi ce are cu Derek?
Erika începe să râdă, iar eu mă întorc la ea, confuză.
— Deja îți scoți gheruțele de iubițică geloasă? Spune ea şi izbucneşte în hohote de râs care o fac şi pe Delia să se tăvălească pe jos, la propriu.
După ce a auzit ceea ce a spus Erika, ea a căzut din pat din cauza râsului.
—Terminați cu râsul şi răspundeți-mi!
— Cel mai probabil Derek a fost cel care i-a dat-o cel mai bine. Acum putem dormi sau mai aveți şi alte curiozități, Majestate?
O împing pe Erika din pat, iar Delia îi amortizează căderea.
—Noapte bună, fetelor!
—Noapte bună, doamnă Sloan!
De când vorbesc ele numai la unison?! Devin destul de enervante. Iau perna în plus de lângă mine şi o arunc cu toată forța pe care o am în ele.
Mini-petrecerea se termină atunci când râsetele noastre nu se mai aud, iar eu simt cum toată oboseală adunată pe ziua de azi şi alcoolul din mine se adună, şi într-un final, adorm.
În general diminețile sunt destul de grele pentru oamenii ca mine. Diminețile pentru oamenii ca mine care pe deasupra au mai avut şi o noapte de beție... Ei bine... Mă simt oribil! Ochii parcă vor să îmi ia foc şi să zboare. În capul meu parcă se trage cu tunul şi s-a pornit sezonul de vânătoarea. Şi greața... Oh, Doamne! Dacă nu ajung la baie în următaorele cinci secunde o să leşin.
1...
Reuşesc să mă ridic din pat,fără să mă întâlnesc cu podeaua.
2...
Alerg până în celălalt capăt al casei, iar în acest moment blestem faptul că avem doar una!
3...
De ce tocmai acum trebuie să mă împiedic de una dintre perechile mele de pantof cu toc? Aseară nu am avut nicio problemă să merg printre ele.
4...
Reuşesc să intru în baie, spre fericirea mea, fără să dau peste Erika sau Delia.
5...
Mă aşez în genunchi şi ridic capacul, lăsând tot, absolut tot să iasă din mine.
După ce organismul meu s-a mai calmat puțin, am reuşit să mă ridic în picioare. Nu înțeleg cum unii oameni după ce dau la boboci se simt mai bine!
Atunci când m-am ridicat m-am întâlnit cu reflecția mea. Sau mă rog, ce a mai rămas din ea.
Am nişte cearcăne imense. Părul meu arată ca după război şi nu ştiu dacă culoarea feții mele este galbenă sau verde. Cert este că arăt oribil, iar astăzi va trebui să folosesc mult machiaj pentru a acoperi acest dezastru care se numeşte ,,Fața mea" .
Ei bine, dacă tot sunt aici, pot face un duş măcar. Probabil miros mai ceva ca o ghenă de gunoi. Dau drumul duşului cu apă rece, în speranța că o să îmi revin,dar tot trebuie să iau nişte pastile.
Acum, dacă mi-ar fi păsat măcar câtuşi de puțin,poate aş fi analizat, din nou, ceea ce s-a întâmplat ieri. Dat fiind că acum întâmplările nu mai sunt atât de proaspete şi aş putea gândi altfel, dar ce s-a întâmplat s-a întâmplat. Nu mai poate fi schimbat.
Dacă am intrat în ring, trebuie să mă lupt acun.
Viața mea la s-a întors cu susul în jos! Şi ce dacă?!
Am ieşit din duş pentru că începeam să deger.
M-am uscat, iar apoi am ieşit din baie doar cu un prosop pe mine. Delia şi Erika m-au mai văzut dezbrăcată, şi eu pe ele, deci nu este nicio problemă.
Am ajuns în cameră şi nici urmă de ele. Poate sunt la bucătărie. Mă întreb cât este ceasul. Îmi iau telefonul de pe birou şi mă uit la ceas. 6:30! Am suficient timp pentru a mă îmbrăca, machia şi apoi mânca ceva.
Astăzi, după şcoală mă voi duce direct spre cimitir la mama.
Îmi iau o pereche de pantaloni negrii şi o cămaşă de aceeaşi culoare. Nu aş fi vrut să fiu toată în negru, dar având în vedere ce voi face după şcoală, ținuta asta este cea mai bună. Caut peste tot măcar o pereche din toți teneşii pe care îi am şi nu găsesc niciunii. Ce dracu' ?! Acum şi teneşii se ascund de mine?
Iau o pereche de ghete la nimereală şi mă bucur că nu am nimerit nimic cu toc.
Ei... Acum e acum! Să vedem ce putem face pentru a îmbunătății acest dezastru!
Mă întind după fondul de ten şi îl aplic pe toată fața. Anticearcănul este următorul şi mă bucur că această prostie chiar funcționează şi nu mai arăt atât de moartă. Caut pudra din priviri şi o găsesc de abia după ce dau la o parte câteva pensule.
Gata! Fața mea arată mult mai normal, dar mai trebuie încă ceva.
Înmoi pensula în tuş şi aplic o linie subțire şi dreaptă pe fiecare pleoapă, iar apoi conturez marginea de jos cu creionul negru. Am terminat! Pentru o fată căreia nu îi pasă de felul cum arată, îți ia cam mult să te pregăteşti, Katy Johns!
Mi-am prins părul într-o coadă de cal şi am pornit spre bucătărie.
De ce este atât de linişte aici? Cele două nu sunt chiar cele mai silențioase persoane din lume.
Atunci când am coborât scările, mare mi-a fost mirarea să îl văd pe Derek. Ce naiba caută, din nou, aici?!
El stă întors cu spatele, deci nu are habar că mă holbez la el. Profit de acest lucru şi îl analizez din cap până în picioare.
Suntem îmbrăcați la fel!VEi bine, măcar ne asortăm ca şi cuplu. Părul lui, de data asta este cât se poate de uscat şi de frumos.Arată ca un înger cu acele bucle perfecte. Îi ador părul pentru că nu este drept, dar foarte creț. Numai bun să te facă să îți doreşti ca mâinile tale să fie prin el.
Am mers mai apăsat pentru a-mi face simțită prezența. Atunci când s-a întors nu eram pregătită pentru a vedea acei ochi superbi şi verzi. Mi-am scuturat capul, chiar dacă am părut ca o nebună, încercând să îmi revin.
Mi-am îndreptat spatele şi am vorbit:
— Serek, ce cauți aici?
Îşi ridică umerii indiferent.
— Ți-am spus aseară că voi veni să te iau. I-a o pauză, iar apoi se uită laa dezastrul din bucătăria plină de sticle goale şi cutii de pizza, plus câteva caserole de înghețată. Voi fetelor, ştiți cum să vă distrați! Ați închiriat, cumva, şi un stripper?
Am început să râd şi m-am gândit să continui joculețul, dacă tot este în toane bune.
—Am vrut,dar nu găsisem niciunul disponibil. De ce nu ai sunat sau aşteptat şi tu afară ca o persoană normală?
—Nu am fost niciodată o persoană normală, şi le-am spus eu să plece când am venit. Sunt foarte convingător când vreau.
Sunt sigură că este foarte convingător, dar nici ele nu se lasă mai prejos. Şi la ce ora s-au trezit, când a venit Derek?
Îmi dau ochii peste cap şi mă îndrept spre sertaful unde tata ține toate pastilele. O iau pe cea mai tare, iar apoi mă întorc spre Derek şi îi fac semn să plecăm. Sunt convinsă că a sesizat asemănarea dintre noi şi nu vreau să facă niciun comentariu legat de asta.
—Te mai holbezi mult? Întreb atunci când privirea lui devine mult prea insistentă.
—Sigur!
Am ieşit din casă şi m-am urcat direct în maşina lui, fără ca măcar să mă uit ce fel de maşină este. Oricum, una ieftină cu siguranță nu!
Îmi verific telefonul şi văd că am primit un mesaj. E de la tata. Normal că nu poate veni decât diseară. Doamnelor şi domnilor... Familia anului!
Doamne, cât îmi doresc ca tu să fii aici! Nu ai idee câtă nevoie am de tine.
Simt mici înțepături în coada ochiului, iar asta nu e de bine. Nu vreau să arăt ca un monstru cu machiaj. Îmi fac vânt cu mâna şi oftez, încercând să mă calmez.
Portiera din stânga se deschide, iar Derek se aşează, apoi îşi trece mâna prin păr, răsuflând pe nări... Aproape nervos. Ce s-a întâmplat în ultimele treizeci de secunde?
—Eşti bine?
—Tu eşti bine?
Îmi întoarce întrebarea, iar de data asta prefer să tac. Asta este una din puținele dăți în care prefer să tac. Mă întreb ce părere ar avea mama, dacă ar fi văzut în ce situație a ajuns fiica ei? Probabil ar râde, iar apoi ar încerca să mă încurajeze. Îmi aduc aminte de o serbare a mea. Mă împiedicasem pe scenă, iar ea a fost prima care a râs. Chiar şi cu toate astea, mereu mă ajuta. Imediat după acea scena mi-a verificat genunchii şi încheieturile. Mai fuseseră copii ce se împiedicaseră, dar nicio mamă nu venise cu vreo cremă prntru ei. Doar a mea.
Liniştea este la putere acum. Prefer să mă bucur de aceasta acum, pentru că o dată ce vom coborî din maşină, spectacolul ca începe. Cortina se va trage, iar noi va trebui să intrăm în pielea personajelor.
Deci prefer să mă bucur de această linişte cât încă o mai am.
Derek opreşte la semafor, iar atunci îl aud oftând, de parcă ar fi luat o decizie grea. Ce? Voia să meargă la dreapta şi acum regretă că a făcut stânga?
—Ştiu că tot ce facem noi este doar teatru, dar putem fi prieteni. Nu am face niciunuia dintre noi un bine dacă nu ne vorbim.
Derek Sloan tocmai mi-a citit mintea!
—Nu e vorba de asta. Acum nu mai am nicio problemă cu tine, doar că... Astăzi este ziua mamei!
Îşi presează buzele într-o linie subțire şi dă din cap în semn că a înțeles
—Şi ce ai de gând să faci după şcoală?
—Merg la ea, apoi direct acasă.
—M-ai putea însoți undeva înainte să te duci la cimitir?
M-am încruntat confuză de cerința lui. De ce ar vrea ca eu să îl însoțesc?
Dar, hei! Cine sunt eu să mă opun?
— Sigur, de ce nu?!
Derek s-a concentrat din nou pe condus şi părea foarte cufundat în gânduri. Uneori îmi doresc să di putut citi mințile oamenilor. Să ştiu ce gândesc cu adevărat, fără să mai fie nevoie să le ascult minciunile.
— Ce ai prima oră?
Am stat şi m-am gândit puțin, puțin mai mult. Trebuie neapărat să memorez orarul ăla nenorocit.
— Cred că mate, nu ştiu sigur.
— O să faci cu doamna Bingley. Ai grijă, nu te pune rău cu ea, dacă vrei să absolvi.
Mi-am dat ochii peste cap plictisită. Toți profesorii sunt la fel.
— Tu ce oră ai?
S-a întors cu fața spre mine,un mic rânjet îi juca pe față. De ce mă simt speriată de răspunsul lui?
— Matematică!
Nu mi-am putut abține hohotul de râs. Normal că are mate! Pentru nişte persoane care doar se prefac că sunt împreună ne descurcăm destul de bine la asta.
El a râs împreună cu mine,iar după tensiunea aceea ciudată care era în maşină a dispărut imediat.
În sfârşit ajungem în parcarea şcolii!
Sunt gata-gata să ies din maşină, dar vocea lui mă opreşte.
— Katy, ca să ştii. Putem profita de această relație. Nu o să te oblig să faci nimic din ceea ce nu vrei, dar vreau să ştii eu sunt aici dacă ai nevoie.
Îi sunt recunoscătoare că a ales să îmi spună asta, atunci când am ajuns în parcarea şcolii, pentru că altfel am fi riscat să facem accident.
La nici o secundă, m-am agățat de gâtul lui şi mi-am lipit buzele de ale lui. Acele bucați de carne dulci le frământau pe ale mele. Nu ştiu de ce am reacționat aşa, dar în acel moment asta am simțit că vreau să fac. El nu a părut foarte uimit de faptul ca eu am început sărutul, probabil ştia că asta voi face imediat după.
Mâinilie lui mi-au prins talia şi m-au ridicat. Mi-am desfăcut picioarele, acum Derek stând între ele. Nu era cea mai confortabilă poziție, dar era destul de plăcut. Sărutul era lent şi dulce. Nimic erotic, era chiar foarte liniştitor.
Din păcate orice lucru frumos se termină, iar acesta s-a terminat cu soneria lui Derek care ne-a întrerupt. M-am desprins de pe el, pentru că practic eram lipiți unul de altul şi a raspuns la telefon.
— Ce vrei?... Cobor când vreau eu!... Nu-mi pasă că avem ore... Taci dracului din gură, cobor acum!
Derek m-a pus la locul meu. Eram destul de tristă pentru că sărutul s-a terminat, dar nu puteam rămâne în maşină pe veci, spectacolul trebuie să înceapă. Nici măcar nu-mi înțeleg tristețea!
— Scuze, Ken a crezut că am murit în maşină. Eşti gata pentru spectacolul vieții tale?
Chestia cu citutul gândurilor deja mă bagă în sperieți. Credeam că asta li se poate întâmpla doar oamenilor care au o conexiune, iar eu şi Derek nu avem niciuna.