— Este vărul meu!
Veri? Cei doi sunt veri?! Ce fel de creaturi fantastice pot exista pe această planetă de au reuşit să creeze aceste chipuri sculptate? Cu ce sunt înzestrați toți acei oameni în plus față de noi?
— Ascultă, tot ceea ce ți-am spus trebuie uitat! Nu vreau să am de aface cu el sau cu familia lui. Prea multe probleme inutile.
— Nici vorbă! O să ne ajutăm reciproc, ca un cuplu frumos ce suntem. Îl urăsc pe nenorocitul ăla mult prea mult ca să i te las lui. Mi-ai putea fi de folos, Katy Johns.
Cei doi nu se înțeleg. Înțeleg perfect asta! Nu înțeleg de ce trebuie ca situația să fie înrăutățită şi mai mult, adăugând o fată la mijloc. Mai ales când acea fată sunt eu. Poate dacă ar fi fost alta, chiar eu aş fi început să mă învârt în jurul ei, pregătind-o pentru următoarele întâlniri.
Cu siguranță am fost extrem de rea, dar nu am nici timpul şi nici cheful de a juca jocul pe care chiar eu l-am creat.
— Nu!
Refuz să îmi îngreunez viața chiar acum, când îmi doresc să fiu cât mai liniştită. Nu înțeleg cumde mi-a putut sta capul la o idee atât de stupidă precum asta. Un iubit fals?! Dar de ce nu ai dorit să te muți în Mexic, dragă Katy?
— Ascultă, prințesă mică! Tu ai să faci ce îți spun eu dacă vrei ca totul să fie bine. M-am săturat de cei ca tine şi Ryan.
Nu îl cunosc pe acest Ryan, dar sunt sigură că nu avem absolut nimic în comun. Cred că aş semăna mai bine cu băiatul din fața mea decât cu mitocanul ăla. Ok, poate m-am pripit. Nu pare a fi mitocan, mai degrabă cretin sau idiot.
Furia îmi umblă liberă prin vene şi simt că dacă nu o să vorbesc acum o să explodez. Respir adânc, încercând să mă calmez pentru a nu începe ceva urât chiar aici.
— Tu nu ştii cine sunt eu, am vorbit printre dinți, pumnii mei încleştându-se şi fixându-l cu privire.
Nervii mei sunt întinşi la maxim. La fel se întinde şi brațul meu. Palma mea a făcut contact cu obrazul lui drept, provocând ecou în tot holul şi făcându-i capul să se mişte în partea opusă, având o mică urmă roşie să rămână imprimată pe obrazul lui.
— Încă nu ştii cu cine te pui, Sloan! Înțelegerea sau orice dracului s-a întâmplat aici pică.
Pupilele lui se dilată şi respirația îi devine grea. Pieptul i se ridică ritmic, în acelaşi timp cu al meu. Amândoi ne privim criminal şi sunt sigură că dacă nu ne-am fi aflat aici, probabil am fi început o bătaie. Foarte puțin probabil, dar acum chiar mi-aş dori una.
Într-o fracțiune de secundă pumnul lui se află la milimetri depărtare de fața mea. Sunetul de metal lovit umple holurile goale, iar gaura imensă de lângă capul meu mă înspăimântă. Însă nu suficient încât să cedez. A ridicat pumnul şi s-a nimerit să mă aflu lângă dulapuri...Am pățit mult mai rele. Cred că mă pot descurca cu o mică amenințare.
— Asculta, iubito, eu nu sunt chiar cel mai de treabă şi drăguț tip din lume. Încetează să te mai joci cu mine, fii sigură că...Nici tu nu ai habar cu cine te pui! Şi te asigur că nu ți-ai dori să afli prea curând.
Avea vocea răguşită şi joasă, lovindu-se de fața mea în timp ce se aprropiat tot mai mult de mine până nu a mai rămas nimic dintre noi. Recunosc că ceva mă furnică pe şira spinării, dar pot ține totul sub control.
— În cazul acesta, păcat că nu o să mai fiu prin preajmă pentru a afla. Ce ar fi dacă noi doi ne-am vedea liniştiți de treaburile noastre separat şi nu am mai vorbi niciodată unul cu altul. O să mă descurc singură cu dragul tău verişor şi poate în viitor totul se va calma.
Am încercat să îl împing, nu pentru că nu îl mai voiam să stea atât de aproape de mine, ci pentru că dacă mai stătea mult timp fără să facă nimic, aş fi făcut eu. Absolut nimic nu ar ieşi bine dacă am începe ceva din acea categorie.
Sunt sigură că nu o să scap de cei doi Sloan prea curând. Deocamdată îl prefer pe Derek. Nu ştiu de ce, el măcar nu s-a dat la mine. Nu s-a dat la mine. Şi apreciez mult asta. A fost puțin flirt la început, dar nimic propiu zis.
Un mic râset îmi inundă urechile cu acest sunet cristalin. Derek râde, cel mai probabil de ceea ce am spus mai devreme, iar în timpul ăsta îşi plimbă mână prin păr, ciufulindu-l şi arătând mai bine ca oricând. Gura mi se usucă instantaneu, dar îmi revin suficient de rapid atuncu când îmi dau seama că râde de mine. Sunt nervoasă pentru că o face, dar să spunem că sunetele scoase de el compensează. Hmm...
— Ryan nu o să se lase până când nu o să te reguleze. Deci mai bine ai sta pe lângă mine, bineînțeles dacă nu îți doreşti să ajungi în patul lui. Sau vrei asta?
Gura mea se deschide în semn de uimire. Nu sunt şocată din cauza vocabularului. Nu sunt vreo snoabă care nu poate înjura sau nu vrea să audă pe nimeni vorbind urât de față cu ea. Sunt şocată pentru că el crede că eu chiar aş vrea să mi-o trag cu Ryan, pe care îl cunosc de jumătate de oră. Din nou, nu sunt nici vreo sfântă, dar sunt totuşi virgină şi nu aş dori să pierd asta cu oricine. Nu doresc să vină prințul pe un cal alb şi să mă ducă în patul din castelul său. Însă, am pretenția de a-l cunoaşte pe tip mai mult de jumătate de oră.
— Închide gura că intră muştele, spune şi îşi duce două degete sub bărbia mea, apoi o închide.
Nu pot să cred că m-am băgat în asta singură. Ei bine, cumva trebuie să ies, doar că încă nu am găsit metoda potrivită. Totuşi tot acest joc m-a intrigat destul de mult. Ce se va întâmpla în continuare? O parte din creierul meu este deja în mijlocul acțiunii, creând cele mai nebune scenarii, iar cealaltă parte îmi spune să stau la locul meu pentru că ce urmează nu va fi bine.
— Sper să ai auzul mai bun ca vărul tău şi sper să şi înțelegi...Am terminat! Acum, eu o să plec, sper să ai un an frumos!
De ce să mă risc când vine vorba de persoane pe care nu le cunosc? Mă pot distra şi în alt fel decât creând certuri în familie şi până la urmă...Am şi eu propia-mi limită. Iar aceea este familia. Dezbinatul uneia nu se află deocamdată printre prioritățile mele.
Mă întorc pe călcâie şi apuc să fac doar doi paşi. Sunt trasă înapoi în soate de brațul lui Derek. Doamne, numai eu ştiu cum să intru în belele atât de mari. Se pare că mi-am ratat şansa de a pleca. De acum nu cred că mai esste jocul meu, dar la naiba dacă nu o să ies învingătoare de aici. Nu eu mi-am ratat şansa de a pleca, ci ei.
— Nu pleci nicăieri, iubito!
Mi-am ridicat capul pentru al privi în ochi. De ce mama naibii este atât de înalt?! Arăt ca un gândac pe lângă el.
Ochii mei îl privesc cu ură şi în acest moment mi-aş dori ca eu să fiu un voltur, sau cum dracului i se spune, iar Derek să fie Edward. Cu un singur cuvânt l-aş fi putut face să se zvârcolească pe jos de durere. Doamne, mă uit prea mult la filme.
— Tu ai început totul, tu m-ai întrebat, tu ai insistat. Fii fată bună şi asumă-ți greşelile şi responsabilitățile.
Mi-am mijit ochii la el. El chiar nu are habar cu cine se pune. Bine! Dacă îşi doreşte chiar atât de.
— Bine.
Vocea mea era calma. Confuzia este suficient de clară pentru mine. Nu are habar de ce am acceptat atât de uşor. Probabil se aştepta la mai multe cuvinte, înjurături sau alte vorbe fără rost. De data asta, el a insista atât dee mult să aducă uraganul în casa lui, este o responsabilitate ce îi aparține. Eu pur şi simplu o să-mi fac treaba.
Încă suntem lângă dulapuri. Mâinile lui se pun pe o parte şi pe alta a capului meu, formând nişte gratii, care mă înspăimântă mai mult ca cele normale în acest moment. Este vizibil confuz de alegerea pe care am făcut-o şi pe care tocmai am împărtăşit-o cu el.
Nu sunt cea vreo criminală în serie, dar mă cunosc suficient de bine încât să ştiu că traiul alături cu mine este destul de dificil. În ultimul timp, majoritatea fetelor se cred bipolare, dar eu cred că sunt doar fițe de păpuşică nesatisfăcută. Nu pretind a avea această boală, dacă o pot numi aşa, dar o urmă de bipolaritate tot este lăsată în mine. În primul rând, asta a fost moştenită de la tata, care a petrecut suficiente ore în preajma psihologului pentru a ameliora acest lucru. Mi-a spus că odată cu vârsta problema asta aproape că a şi dispărut, dar încă având anumite momente în care starea lui se schimba la 180°. Deci, pe lângă sarcasmul debordant şi ironia continuă, am moştenit şi o uşoară formă de bipolaritate.
Simțind cum lucrurile nu se îndreaptă într-o situație prea convenabilă pentru mine sau el, am încercat să mă retrag din această situție. Vom discuta mai limpede de ceea ce vom face atunci când amândoi vom fi mult mai calmi...Şi când un mini vulcam nu este pe cale să erupă în doar câteva momente dacă bolovanul din fața nu se mişcă dracului la o parte din cale.
Tot ceea ce îmi doream în acest moment era ceva sau cineva care să mă ajute să scap de el. Pentru binele meu şi al lui. Chiar nu îmi doresc să provoc o anumită scenă în prima mea zi aici. Ceilalți sunt la etaje diferite față de mine şi până ar ajunge vestea şi la ei ar fi prea târziu pentru a mă ajuta să mă calmez. Un singur cuvânt greşit din partea lui şi ultimul lucru care va fi văzut de el va fi pumnul meu. Din fericire soneria s-a auzit, făcându-ma să tresar şi aducându-mi totodată un sentiment de linişte, crezând că probabil acum el pur şi simplu se va îndepărta, pierzându-şi urma printre sutele de elevi.
Ei bine, m-am înşelat. Buzele lui s-au strivit brutal de ale mele, mâinile lui croindu-şi drum până la mijlocul spatelui meu şi lipindu-mă de el.
Am auzit agitația ce începea să se creeze pe holuri.
Puteam simți toate privirile pe noi, dar totodată şi buzele moi şi cărboase ale lui Derek şi încep să simt de zece ori mai intens gustul buzelor lui decât acele priviri enervante. Dorind să intensific totul am deschis singură gura, lăsândui cale liberăn. Am rămas pentru câteva momente surprinsă de faptul că mă liniştisem, dar în acelaşi timp agitația creştea în mine. Nici măcar nu ştiu dacă aşa ceva este posibil.
Dintr-o dată i-am auzit strigătul şi sunt sigură că şi el l-a auzit foarte bine, dar se pare că niciunul dintre noi nu a dorit să bage de seama aşa ceva şi am continuat...Momentul nostru.
Totul se simte atât de bine. Decid să îmi îndeplinesc dorința şi îmi duc mâinile în părul lui, afundându-mi degetele în coama ciocolatie. Aud un mârâit din partea lui Derek, alături de strigătele mai multor oameni. Dar nici că îmi putea păsa mai puțin atunci când aveam acele bucle ca de mătase între degetele mele
Derek şi-a dus mâinile în jos pe corpul meu,atingându-mi uşor fundul, iar apoi strângând puternic de coapse. Mi-am pus picioarele în jurul lui, iar el mi-a apucat fundul, strângându-l la fel de puternic. Un geamăt se face auzit din partea amândurora.
Nu am să mint şi să mă prefac într-o sfântă pentru că nu sunt una. Am păcătuit suficient pentru vârsta mea, în limita anilor pe care îi dețin, deci nu o să spun că toate aceste lucruri sunt noi pentru mine şi nemaitrăite până acum.
Derek întrerupe sărutul muşcându-mi buza de jos încet, suav şi parcă de data asta m-aş năpusti eu asupra lui.
Nu ştiu ce au însemnat toate astea sau motivul din spatele lor, dar pentru a fost suficient pentru a-mi da seama că îl doresc prin preajmă o perioadă nedefinită de timp.
După ce mi-a părăsit buzele amândoi gâfâim uitându-ne în ochii celuilat. Un sentiment ciudat pune stăpânire pe amândoi şi nici măcar nu ştiu cum l-aş putea descrie. Încă am mâinile bine încleştate în părul său şi picioarele în jurul taliei sale, iar pieptul mi se ridica ritmic, încercând să îmi readuc respirația la normal. Strigătele doamnei Stevens se fac din nou auzite şi mă readuc cu picioarele pe pământ, la propriu. Derek mi-a dat drumul.
— Domnule Sloan, domnişoara Johns, aceste lucruri nu sunt permise în incinta şcolii!
S-a uitat pentru ultima oară la noi doi, niciunul nescoțând un sunet, dar Derek avea zâmbetul lui perfect până la urechi. Zâmbetul ăla este atât de perfect. Cred că este ceva din familie ca toți să fie atât de sexy şi în acelaşi timp extrem de nesuferiți. Aş spune chiar şi puțini masochişti, având în vedere faptul că amândoi îşi doresc, într-un fel sau altul, compania mea.
Că tot vorbeam de lup...Îşi face apariția din mulțimea de elevi, iar această imagine poate fi foarte uşor comparată cu un lup ieşind printre oi, datorită înălțimii sale şi masei musculare impresionante pentru această vârstă de liceu.
— Deci se pare că tu chiar ai un iubit! Şi ce iubit, tocmai vărul meu, declară el gesticulând în direcția lui Derek.
— La fel de mirată am fost şi eu când am aflat, pufnesc eu, deja destul de plictisită. Am înțeles, suntem veri şi aveți aceeaşi fată pe radar...Am mai auzit povestea asta.
— De ce nu mi-ai spus că ai o nouă jucărie, Derek? Îl întreabă, zâmbind doar cu un colț al gurii spre exasperarea verişorului său.
— Poate pentru că nu este treaba ta?
Zâmbetul lui Ryan nu a dispărut nicio secundă de pe fața lui prea frumoasă pentru o ființă atât...Unică în sensul cel mai rău al cuvântului.
— Îmi imaginez cât de ocupat ai fost având în vedere micul vostru spectacol de adineauri.
— Ce ai pățit, Ryan? Eşti gelos că tu nu mai ai cu cine să ți-o tragi? Sau eşti doar gelos?
Nările lui se mişcă extrem de furtunos, dovedindu-mi cât de serioasă este această problemă în ei doi. Aş întreba ce s-a întâmplat de s-a ajuns aici, dar îmi pasă mult prea puțin. Sprâncenele i se unesc într-o încruntătură care ar speria pe oricine. Nici eu nu sunt prietenă la cataramă cu rudele mele, dar nu a existat niciodată tensiunea pe care o simt acum între ei.
— Trebuie să recunosc, sunt puțin gelos, dar îmi va trece în curând. Nu îți face griji! Îi răspunde, mai apoi făcându-mi mie cu ochiul.
Am înțeles foarte bine mesajul subtil trimis de către el şi nu puteam spune decât un lucra în această situație:
— Continuă să visezi, Ryan! Continuă să visezi, m-am repetat, de data aceasta bătându-l prieteneşte pe umăr.
Nu m-am aşteptat nicio secundă să îmi prindă mâna şi să o sărute.
— În fiecare noapte, îmi răspunde privindu-mă în ochi încă menținându-şi un zâmbet mic în colțul gurii.
Mi-am retras mâna deloc elegant şi mi-am arcuit o sprânceană, fără a fi impresionată de vreun cuvânt sau gest al său. Şi-a arcuit şi el sprânceana stângă şi brusc simt că s-a creat o provocare nerostită.
Derek şi-a încleştat maxilarul şi şi-a strâns palmele în pumni. Am sesizat faptul că acum am schimbat rolurile şi că el este vulcanul, iar eu cea calmă.
Preferând să rămân astfel decis să închei şarada pe ziua de astăzi, ştiind că mă aşteapta o altă ziua următoare. Este foarte plăcut să îți ştii viitorul...
— Ryan, doar lasa-ne în pace. Ai vrut să ți-l prezint pe iubitul meu, uite-l! Acum te rog frumos să încetezi dracului şi să pleci.
— Cu bine, porumbeilor!
Ryan ne-a făcut cu mâna,iar acum pot spune care este preferatul meu dintre verii Sloan.
Derek este vizibil mai relaxat după ce Ryan a plecat, iar asta mă bucură într-un fel pentru că acum arată normal. Nu ca un Diavol care a venit să distrugă lumea, ca acum câteva minute.
Holul este plin, doar că acum copiii îşi văd de treaba lor, fără a mai fi întrerupți de vreun mic spectacol neaşteptat din partea noastră. Trebuie să recunosc că mi-a plăcut faptul că am fost priviți de atâția oameni.
Mă uit din nou la Derek şi îl observ, parcă pierdut în gânduri. Văzându-l astfel, îmi fac mie şi lui o favoare şi plec. Îmi netezesc puțin cămaşa şi îmi iau tălpăşița.
— Unde crezi că pleci, iubito?
Mă opresc din drum şi mă reîntorc către el. Se pare că nu era atât de pierdut în gânduri pe cât credeam dacă a reuşit să îmi observe lipsa.
— Am nevoie de ceva timp ca să procesez ceea ce s-a întâmplat, iubitule! Îl anunț, folosind un glas mieros, deja intrându-mi în rolul de iubită model.
Ultimul cuvânt a ieşit ciudat de firesc pe limba mea. De parcă l-aş mai fi spus de sute de ori, iar asta îmi demobstrează pentru a mia oară ce actriță bună sunt!
— Te referi la sărut?
— Da, spun lăsând oboseala acumulată în ultima oră să mă domine.
— Oh, scumpo! Îți pot face atât de multe lucruri încât nici măcar o viață nu ți-ar ajunge pentru a le procesa pe toate.
Derek râde cu lacrimi şi îsi lasă capul pe spate. Nu văd ce este atât de amuzant. Nu sunt chiar cea mai spontană fată, iar ceea ce s-a întâmplat în ultima oră nu mi se întâmplă în fiecare zi.
— Termină cu râsul! Devi mai enervant decât eşti deja.
Până la urmă se opreşte din râs şi se apropie din nou de mine. Îşi ridică mâna spre fața mea şi îmi dă o şuviță după ureche.
Se apropie de urechea mea şi începe să îmi şoptească:
— O să te fac să simți atât de multe lucruri, Katy.
Îmi spune şi îmi muşca lobul urechii. Nu ştiu de ce, dar cred că el mă crede vreo fetiță nou venite în şcoală. Nu sunt Regina George, dar l-aş sfătui să nu se ia după stereotipul fată bună-băiat rău pentru că va avea de suferit.
— Abia aştept, i-am răspuns, lăsându-mi buzele să cadă pe locul de sub ureche, iar apoi am plecat, lăsându-l în urmă.