Among The Fallen [H.S]

Capitolul 4

Văd ca Zayn nu zice nimic şi îmi ridic privirea spre el. Se uită la mine, nervos şi încordat. Se apleacă, şi înainte să-mi dau seama ce face, îi simt buzele lipite de-ale mele. Ce dracu? De ce ma sarută? Ramân blocată, neştiind ce să fac. Îl împing brusc, şocată de gestul său.

"Ce naiba te-a apucat?!" ţip la el.

"Scuze, poate nu trebuia dar nu mai pot suporta să te văd aşa. Ar trebui să te bucuri de viaţă, nu să îti fie indiferent, există oameni care chiar te iubesc, ca mine..te iubesc," declară Zayn.
Ramân şocată, nici nu ştiu ce cuvânt să utilizez. Îl cunosc decând eram mici, mamele noastre au fost prietene bune. Îmi ştie toate secretele şi problemele. Mi-a fost alături în cele mai dificile momente din viaţa mea. El întotdeauna mi-a fost alături , iar acum, mă sărută şi îmi spune că mă 'iubeste'? Vrea să distrugă prietenia noastră de o viaţă? Şi cum dracu poţi să te îndrăgosteşti de mine?! Nu mă consider frumoasă, nu am formele pe care orice băiat işi doreşte şi am un caracter teribil.

Mi-am jurat mie însămi că nu mă mai voi îndrăgosti de nimeni, după ce s-a întâmplat cu John, fostul şi singurul meu iubit. Si-a bătut joc de mine, m-a făcut să cred că mă iubeşte, când tot ce dorea de la mine era să mă ducă în pat.
Mi-am dat seama de asta la timp, aşa că nu a mai putut să îşi duca la îndeplinire dorinţa. 

Chiar dacă citesc romane, chiar dacă am visat să cunosc cu adevărat sentimentul de iubire reciprocă, am înţeles că nu voi avea niciodată parte de el. Ştiu că sunt înca mică, am abia 18 ani, dar oricum nu pot scăpa de senzaţia că nu voi putea iubi niciodată pe nimeni.

Iar acum, Zayn, care îmi este ca un frate, mă sărută şi îmi zice că mă iubeşte. Chiar de aş vrea, nu pot să-i răspund la fel. Nu pot şi nu vreau să fiu cu nimeni, niciodată.

"E-eu, eu trebuie să plec. Mm.." mă bâlbâi, evitându-i privirea.

"Emma" zice el.

Ridic privirea şi mă uit la Zayn. Este clar după faţa lui că nu se aştepta la răspunsul ăsta. Dar ce? Credea ca o să alerg în braţele lui şi o să-i spun că îl iubesc si eu?!

"Eşti bine?" întreabă el cu o voce şi o privire ciudată.

 "Da" răspund indiferentă. "Trebuie să plec, ne mai vedem," zic în timp ce ies din cameră.

"Emma stai" strigă Zayn din urma mea, dar deja închisem uşa şi mă grăbeam în jos pe scări. Nu vreau să mă ajungă din urmă, sunt prea confuză pentru a vorbi acum. Pot simţi înca gustul buzelor sale. Ceea ce e a naibii de ciudat.

*Vino la Zayn. Acum* îi scriu lui Ashley în timp ce mă plimb nervoasă pe aleea din faţa casei lui Zayn.
*Sunt pe drum.* îmi răspund după două minute. Ar face bine să se mişte repede.

După un timp, i-am zărit maşina de departe. Mă aşez pe bancheta din faţă, nervoasă şi confuză.

***
În drum spre casă, Ashley nu m-a întrebat nimic şi bine a făcut. Nu eram în stare să vorbesc.

Ies din maşină şi intru în casă cu paşi grei.

"Unde ai fost?" întreabă Eleanor când mă vede urcând scările.

Nu-i răspund. Rar când o fac.

"Întoarce-te înapoi Emma! Avem ceva de discutat" strigă ea din spatele meu. Nici n-o bag în seamă. Sunt prea obosită acum pentru a-i suporta vocea enervantă. Deschid uşa camerei mele. Haley stă aşezată pe pat, cu cartea mea 'Mândrie şi Prejudecată' în mână. Când mă observă, îşi ridică privirea şi îmi zâmbeşte.

"Hey" zice Haley.

"Poţi să nu pui mâna pe cărţile mele?" o întreb şi îi iau cartea din mâini. "Credeam că vii peste câteva săptămâni".

"Nope, sunt deja aici. Supriză.. Dar nu rămân mult timp. Am venit la rugămintea lui Eleanor. Mmm..." se bâlbâie Haley.

Am impresia că Eleanor nu a chemat-o pe Haley tocmai din Londra pentru a ne aduce cadouri.

"S-a întâmplat ceva?" o întreb deşi nu vreau să ştiu răspunsul. Simt că după ce îmi va răspunde voi avea o criză de nervi.

"Eleanor m-a rugat să te iau cu mine õn Anglia" zice aproape şoptind.

"Eleanor ce?" întreb furioasă.

"Te iau cu mine în Londra. Îţi va plăcea la nebunie!" zice cu o voce entuziasmată, dar falsă, pentru ca ştie ce va urma.