Among The Fallen [H.S]

Capitolul 7

Mă trezesc din cauza soarelui care îmi întră în ochi. Am senzația că îmi retrăiesc fosta viață. Acuș mama mă va trezi, după ce am închis alarmă de vreo cinci ori, și îmi va spune că întârzii din nou la școală, voi coborî scările și îl voi găși pe tată citind ziarul, iar mama umblând prin bucătărie pregătind micul dejun. Simt că voi întoarce capul, și o voi vedea pe Haley căutându-și telefonul și cheile de la mășină. De Justin nici urmă, el va dormi primele lecții, după ce toată noaptea a fost pe la vreo petrecere.

Dar după câteva secunde, îmi dau seama, că e doar un vis. Părinții mei au murit, iar Justin și Haley nu mai trăiesc aici.

Oftez și mă ridic din pat. Mă îmbrac în hainele mele, aranjez patul și ies din camera. Sper să nu mai văd încăperea asta blestemată niciodată în viață. Întru în bucătărie să beau apă, când un miros plăcut de cafea îmi invadează nările.

" Bună dimineață" zice Haley în timp ce soarbe puțină cafea. "Ți-am luat și ție" continuă făcându-mi semn cu mâna spre un pahar cu cafea de pe masă.

Nu zic nimic. Iau paharul și gust. Cu mult zahăr, așa cum îmi place mie.

"Am vrut să-ți iau ceva pentru micul dejun, dar știu că dimineață nu mănânci." Aprob dând din cap.

"Emma, îmi pare așa de rău, pentru tot ce ți-am spus ieri. Eram nervoasă. Iartă-mă"

"Nu-i nimic" răspund indiferentă.

"Am uitat să-ți spun că directoarea te-a rugat să treci astăzi pe la ea, trebuie să-ți dea documentele necesare pentru școală. Avionul e diseară la ora șapte."

"Bine." Termin cafeaua și mă ridic de la masă.

"O să-ți placă Londra, îți promit" zice sora mea mai mare. De parcă asta m-ar ajută cu ceva.

"Cum zici tu" mormăi. Închid ochii și respir adânc.

Mă urc în mășînă și gonesc spre școală. Îmi deschid telefonul și văd că am o mulțime de apeluri și mesaje de la Ashley și Zayn. Puțin îmi pasă. Arunc telefonul pe scaun.

Parchez mașina în fața școlii. Trec cu indiferență pe lângă elevii care se uită la mine ca la diavol. Decând am venit în școala asta, mi-am făcut o reputație proastă. Nu pot face nimic în privința asta. Oamenii mă irită. Tot timpul roiesc în jurul tău că muștele.

Bat ușor la ușa directoarei.

"Intră" aud o voce zicând.

"Bună ziua" zic spre directoare. O femeie slabă, veșnic cu părul prins în vârful capului, îmbrăcată într-un costum albastru.

"Așează-te," zice calmă făcându-mi semn cu mâna spre scaunele din fața biroului.

"N-am timp." 'De discursurile tale sentimentale' adaug în gând.

"Emma, trebuie să vorbesc cu tine. Așează-te" repetă aceasta. Știu că până nu-și va împărtăși îngrijorarea și afecțiunea falsă nu-mi va da documentele.

"Sunt conștientă de faptul că te muți în Londra" zice. "Vreau doar să te rog să nu te porți așa și la noua ta școală. Încearcă să nu te bați și să nu fii agresivă. Schimbă-te Emma. Spre binele tău. Știu că e greu, dar trebuie să treci odată peste moartea lor." La ultimele cuvinte îmi îndrept privirea de la fereastră spre ochii ei. Încerc să rezist să nu-i dau cu ceva în cap. Nu are dreptul să-mi zică să trec peste asta.

"Am venit după documente" îi reamintesc eu cu un ton rece.

"Ah, da, desigur" zice și deschide sertarul din stânga ei. Hmm..Adams, Ashburn, Barn, iată, Blackwell, spune și scoate dosarul. Îl deschide și semnează pe prima pagină.