Among The Fallen [H.S]

Capitolul 9

Toată ziua am lenevit în casa lui Haley, care apropo e enormă. Are două etaje și nu știu câte camere. Haley desigur nu a cumpărat-o pentru că s-ar fi 'presupus că vor trăi mai multe persoane decât ea și iubitul ei', dar pentru că îi plac spațiile mari. Îmi plac și mie, așa că nu mă deranjează palatul ăsta. Cel mai mult iubesc stilul. Modern, de culoare închisă, așa cum îmi place mie.

Mi-am ales cea mai mare camera, pereții de culoare caramel, iar mobila neagră. Haley a declarat că a reamenajat-o pentru mine, se pare că era roz. Urăsc rozul.
Am trecut și pe la Woodside High School, unde ne-am și înscris. Am primit orarul și lista cu cărțile necesare de la directorul școlii, un bărbat de circa cincizeci de ani, aproape chel și cu mustăți.

Școala se începe mâine. Nu vreau să merg, să încep din nou relațiile de 'colegialitate' cu ceilalți fraieri. Chiar vreau să încerc să fiu prietenoasă, însă nu știu cât de mult va ține.

Cobor în bucătărie și îmi pregătesc ceva de mâncare. M-am gândit la cât de minunat va fi să trăiesc cu Haley. Poate vom deveni iar apropiate ca pe timpuri.
Zayn a plecat la mama sa în cealaltă parte a oraşului dar ne-am înţeles să rămână şi la Haley câteva zile până pleacă.

***
"Emma, trezește-te odată! O să întârzii în prima ta zi de școală!"

"Dă-mi pace" mormăi de sub pătură.

"Emma Katherine Blackwell, te-ai ridicat chiar în secunda asta din pat, dacă nu vrei să-ți torn apă rece în cap că să înainteze procesul" zice Haley cu brațele încruţişate. Mârâi și încet mă ridic din pat. Nu vreau să o provoc, știu că e în stare să o facă.

Cobor jos și mă alătur lui Haley la micul dejun. Îmi pun niște suc de portocale într-un pahar.

"Câteva zile nu voi fi, trebuie să mă întâlnesc cu managerul unei firme în Corby. Austin e plecat la Paris și se întoarce peste o săptămâna. Dacă ai nevoie de mine, mă suni. Sper că nu voi găsi casa în flăcări sau plină cu adolescenți drogați sau beți când mă voi întoarce" spune Haley uitându-se la mine intuitiv. "Şi Emma, te rog, nu vreau să fiu chemată la școală în prima ta zi, bine?"

"Sigur.." mormăi și beau mai departe sucul.

Înaintez prin parcarea școlii. Astăzi am luat jeepul lui Haley și cred că am să-l păstrez. Am descoperit că în garaj mai are încă trei mășini pe lângă cea cu care a plecat la Corby. Am din ce alege.

După ce am ajuns la dulapul meu, pe care l-am găsit cu ajutorul secretarei, m-am uitat la orar. Se pare că prima lecție am literatura. Perfect. Începe să-mi placă schimbarea pe care am făcut-o. În fosta școală când am vrut să mă înscriu la cursul ăsta, toate locurile erau ocupate.

Când am intrat în clasa, toți și-au întors privirea spre mine. Unii abia își scoteau cărțile din geantă, alții neavând ce face, stăteau cu privirea în telefon sau vorbeau.

Am observat o fată care îmi analiza ținuta. Era îmbrăcată cu o fustă mult prea scurtă pentru picioarele ei lungi și o bluză albă prea decoltată. Avea părul negru, și cu prea mult machiaj pe față. Mi-am coborât privirea spre hainele mele. Consider că sunt îmbrăcată destul de normal, în stilul meu, jeanși, ghete converse negre, tricou negru și o jachetă de piele neagră.

Simțeam în privirea ei dispreț și amuzament. Poate să mă privească cum dorește, dar să nu îndrăznească să zică ceva, va rămâne fără hainele care oricum o acoperă prea puțin.

Mă uit în jur după un loc liber. Văd unul în ultimul rând, lângă fereastră. Când mă așez în sfârșit simt că persoana din stânga mea mă privește. Când ridic privirea spre el, rămân blocată, și nervoasă. Băiatul acela, Harry cred că îl cheamă, stă la un metru de mine, liniștit, privindu-mă amuzat.

"Salut. Ești fata de la aeroport, nu-i așa? Cea care nu vrea relații" zice el zâmbind.

Nu-i răspund. Îmi scot cărțile din geantă.
" Nu știi să vorbeșți?" continuă cu un zâmbet. Mă opresc din scris și mă uit la el. Are ochii verzi, dar care nu mă atrag deloc.

"Harry, corect?" întreb eu. "Vreau doar să te anunț că orice ai face, nu va merge. Așa că nu-ți irosi energia și lasă-mă în pace" zic eu plictisită.

"Ești sigură că nu va merge?" întreabă Harry încrezut.

Mă uit țintă în ochii lui și zic hotărâtă:

"Sunt sigură."

"Nu prea cred. Nici nu-ți închipui ce ți-am pregătit" zice Harry cu o voce joasă.