De la mine pentru tine

;16;

      Relația perfectă. Despre asta era vorba la început. Ieșeam la întâlniri, ne spuneam tot ce ni se întâmpla și încercăm să ne ajutăm reciproc, indiferent de situații. Acum a devenit doar o dorință a corpului și a vârstei de distracție. Și rețineri. Și tot ce nu-ți dorești într-o relație.

  Nino pentru mine e o familie deja! Am petrecut atât timp împreună, am avut atâtea de suferit și ne-am împărtășit necazurile. Îl iubesc, asta e cert!
Dar nu pot numi iubire ceea ce se petrecere între noi; dintr-un timp el a început să se comporte mereu superior, iar fiecare cerință de a lui era necesar făcută, altfel un val de nervi și certuri aveneau. Este greu să iubești.

     Sunt zile în care, pur și simplu, vrei să stai să te relaxezi sau să ieși cu prietenii, însă nu! Nino nu mă lasă să ies cu prietenii mei care aparent nu mai vor să fim prieteni, nu am voie să mă opun în fața lui și nu mai am voie să fiu eu de față cu el sau altcuiva. Sunt închisă în această cușcă făcută de el, probabil fiind o jucarie; jucaria lui preferată de distracție.

  Niciodată nu m-am despărțit de el. Gândul ăsta mă face să o iau razna! Eu sunt cel mai bun al lui, iar el e cel mai bun al meu. Dar am această piatră pe suflet de ceva vreme.

Îmi vreau relația înapoi! Cea în care fugeam pe stradă ca doi scoși de la zoo și îmbrățișarea lui din zilele ploioase. Momentele când îi aduceam o prăjitură apoi i-o aruncam în față și râdeam amândoi de prostiile noastre.

  Îmi vreau cea mai bună prietenă, pe Marinette, înapoi pentru că ea mereu mă sfătuia în orice. Ne uitam la filme până dimineața apoi făceam parada modei pentru a îi trezi pe ai ei. Ce vremuri bune...

  Vreau să revin la Alya... Alya care era fericită și liberă.

  —La ce dracu visezi?

  —Nino! Nu mă mai speria așa!
Tresar când el apare în camera lui.
Parcă erai plecat cu... Kim și restul.

  —Nu am mai avut chef de ei. Așa că am chef de tine.

  —Eu nu am.
Am spus asta cu voce tare, realizând gafa după câteva secunde.

  —Mă scuzi, ce nu ai? Dar ce, tu trebuie să ai chef de mine? Așa am ajuns?!

  —Calmează-te, Te rog. Ce ai chef să facem?

  —Poți să te dai mai într-o parte, nu mai am chef să ascult. Fă ce vrei!

Deja mi-a ajuns! Sunt sătulă de fiecare moft al lui. Sufăr de una singură pe seama lui, el care nu știe cine sunt eu!

  —Știi ce am eu chef? Să te fac odată să asculți ce am de zis, ratatule! Am ajuns la o limită Nino!

  —Vezi cum vorbești cu mine tu, tâ-
Imediat și-a închis gura după ce cuvânt avea să mi se adreseze. Sunt stocată!
Doar nu am chef.

  —Am înțeles. Tu nu mă mai iubești, Nino. Sunt doar jucăria ta se*uală!
Nu știi prin ce trec din cauza ta și a respectului inexistent de care dai dovadă în ultimul timp. Nu am dreptul să vorbesc! Trebuie să îmi controlezi orice detaliu din viață, iar sentimentele tale nu le mai arăți ca la început! Ce ai pățit, Știi că putem vorbi mereu și îți sunt alături chiar și cu... indiferența ta.

  —Taci odată din gură! Nu e nimic neregulă cu mine, doar cu tine! Mă comport ca la început și încerc să mențin totul... cum se poate. Suntem tineri, pui prea multă responsabilitate în ceva ce, na.

  —Deci e tot vina mea?
Știi, ai dreptate! Suntem tineri, da!
Mă pui să mă schimbi în ceva nu vreau și am ajuns la limită, Nino!
Vreau să îmi readuc obiceiurile de când eram singură și mă distram alături de prietenii mei, familia mea. Să râd când vreau, să spui exact ceea ce vreau și să fac exact cum îmi spune inima.

  Privirea lui s-a schimbat total. S-a albit și imediat s-a ridicat din pat în timp ce mă asculta, cuvânt cu cuvânt. Pentru prima oară mă simțeam că am din nou voce și că mă pot descurca.

  —C-ce vrei să spui prin tot ce îmi spui acum?

  —Ne des. Des-păr. Țim.
Nu puteam să-i spun acea frază fără să nu cad din nou în acel gând de agonie.  După atâta timp, viața fără el în ea mi-ar distruge sufletul. Ceea ce fac nu e okay pentru că inima mea tînjește pentru afecțiunea lui, dar situația în care ne aflam era gravă, luată de sub control. Iartă-mă, Nino!

  —Tu îți bați joc de mine?! Nu ne despăr. ȚIM! Alya, Alya ascultă-mă și nu-mi fă asta!

  —Nino, trebuie, la dracu că trebuie! Când vei realiza ce îmi faci și ce mi-ai făcut, când o să se vadă pe chipul tău că toată ura din tine nu mai e și mă vei privi la același nivel cu tine, atunci o să-ți sar din nou în brațe ca prima oară; cu toate cele bune! Nu esti acea persoană pe care o simt aproape, care mă putea numi în acel fel, Nino! Și tu crezi că asta... asta e iubire?
Să-ți placă durerea mea, să mă vezi în cele mai neașteptat momente?
Schimbă-te! Eu nu am dreptul să o fac, exact cum o făceai tu. Asta vine de la tine și de la gesturile tale.
Pe Adrien nu l-ai ascultat și l-ai făcut să se simtă oribil!
Pe Marinette ai făcut-o de rușine în fața întregii școli, NINO! Și acum când îmi aduc aminte ceea ce i-ai făcut mi se crează o stare de dezgust și de teama ta, nu ți-am reproșat niciodată nimic.
Acum pe mine mă faci să ajung în situații de singurătate, pe care o pot creea și de una singură fără relație!
Mă doare!

  —Alya! Nu pleci nicăieri!

  Cu asta mi-am luat ghiozdanul de lângă pat și telefonul aruncat pe jos mai devreme și am părăsit încăperea.
Asta este cea mai proastă decizie pe care am făcut-o, o decizie care mă va costa mult mult timp și multă tristețe.
Acum, chiar eram singură...