De la mine pentru tine

9

      Orele au decurs liniștit, tu ți-ai văzut de treaba ta, fără să spui ceva în tot acest timp. Nu am vrut să te deranjez și nici restul clasei nu te-a deranjat.
Elevii părăseau clasa grăbiți la sunarea clopoțelului, dar tu doar ți-ai așezat capul pe masă. Am vrut să plec, însă picioarele mele nu voiau să se miște.

  Nu știam ce să fac sau ce să zic. Priveam în gol și atât.

  —Nu pleci acasă?
Vocea ta a răsunat în toată clasă. Ce puteam să-ți răspund?

  —Nu știu ce e aia casă. Tu?

  —Am vrut să ma dau cu capul de pereți, dar din păcate, cineva nu a plecat.

  —Mereu la datorie.

O scurtă tăcere apare între noi doi.

  —Adrien.

   Mi-am întors capul spre tine și am făcut contact vizual. Fața ta era palidă, iar ochii aproape dădeau startul unui plâns, dar te abțineai cu greu, nu?
Eram hipnotizat.

  —Tu crezi zvonurile despre mine?
Întrebarea ta m-a făcut să mă pierd complet. Subiectul ăsta trebuia evitat cât se putea de mult deoarece mă doare să nu știu adevărul.

  —Adevărul din zvonuri poate fi mare, mic sau inexistent. Zvonurile sunt vorbe pornite de oameni pentru a face rău. Pot spune că, atâta timp cât... tu nu le-ai confirmat, va rămâne mister. Dar știi Marinette, o parte din mine îmi spune că e adevărat.
Nu vreau să cred însă.

  —Și 'atunci' ai crezut! De ce ai crede o prostie ca asta?

  —Prostie? Marinette, să iubești și să dăruiești multe, multe înțelegi, persoanei pe care o iubești nu e prostie!

  —Tu crezi că eu m-am culcat cu Luka?

Eram puțin jenat să recunosc asta. A trebuit să gândesc puțin răspunsul fără a parea needucat.
  —Erați apropiați! Toți cred asta! Erați numai voi doi, restul lumii nu mai conta atâta timp cât voi erati fericiți! Ai renunțat la noi...
Am țipat. Nu am vrut să fac asta, dar gândul mă macina de mult mult timp. În sfârșit, am reușit să o spun.

   Te-ai ridicat de pe scaun și m-ai privit nervoasă, în același timp jenată. Erai roșie de rușine! Ai încercat să reproșezi ceva, dar cuvintele nu-ți ieșeau din gură.

  —Plec acasă! O să mă dau acolo cu capul de pereți.

  —Mâine la 7:10 să fi gata. Spun eu ferm.

  —Pentru ce să fiu gata?

  —Pentru școală? O să-ți las și numarul meu de telefon în caz de cev-

  —Nu crezi că te bagi în seamă cam mult, Adrien? Sau ce, aștepți să îmi revin psihic și apoi când ai ocazia să o 'furi'? Ăsta e planul tău? Toți sunteți niște perverși cu gânduri de adolescenți în călduri. Patetic! Nu puteam să mor eu?!
Ai fugit spre ieșire și mai roșie de la această discuție. Lăsând la o parte "nu puteam să mor bla bla", altceva mi-a atras atenția.

  —Să o fur? Oh Dupain rămâi dracu aici când vorbești așa ceva!

    Eram fericit. Fericit că unul din aceste zvonuri nu e adevărat și de faptul că tu erai în viață. Eram foarte,  foarte fericit.