De la mine pentru tine

14.

  Atâta timp.

  Atâta timp, ție ți-a păsat de mine.

  Atâtea zile în care gândul tău era doar la binele meu.

Eu însă ți-am cauzat o durere în plus în suflet.
Imediat ce ai terminat nu m-am mai putut abține, fiindcă felul în care îmi spuneai povestea și trauma prin care erai forțat să treci, a avut un împact asupra mea.

  —Îmi-îmi pare atât de rău!

  —Oi, nu mai plânge! O să plâng din nou dacă mai continui așa.
M-ai strâns în brațele tale de parcă îți era frică să nu fiu rănită mai tare.
Îți faci griji pentru mine iar?

  —De ce nu mi-ai spus, de fapt, de ce nu ne-ai spus? Indiferent de ceea ce gândeai, noi eram alături de tine. Nu uniți, dar în puzzle-lul vieții noastre ai o piesă importantă Adrien. Suntem prietenii tăi!

  —Din păcate, Nino mă disprețuiește. Tu mă ignori și Alya... bănuiesc că mai are nevoie de mine uneori. Chiar puteam?

  —Nu este vorba de ignorat, mai mult nu am putut găsi cuvintele potrivite pentru a discuta cu tine. Adrien, ai refuzat sentimentele mele într-un mod neașteptat. Apoi ai dispărut! Ai dispărut  fără să anunți pe nimeni, nu știam ce era neregulă cu tine. Toată lumea îți era prieten, dar când ai inceput să lipsești, nimeni nu s-a interesat.
  Luka mereu spunea să te las în urmă pentru că nu te vei mai întoarce. Țin minte că m-am supărat pe el pentru ceea... ce a spus.
Pe parcurs însă am realizat că spunea adevărul și-și nu te vei mai intoarce! Au fost luni oribile gândindu-mă numai unde ești, dacă ești bine! Normal că îmi este greu și prefer să ignor.

  —Era de așteptat.
Dacă tot suntem aici... Luka

  —Luka? Ce e cu el?

  —El cum gen. Adică cum te-a întrebat. Nu, stai. Gen sentimentele lui.

  —Te referi când mi-a spus ce simte pentru mine? Păi eu și el eram prieteni înainte, cum știai. Dat fiind ce ai spus mai devreme, știai ceva de asta.
Nu mai țin minte momentul, pentru că eu nu eram îndrăgostită de el, recunosc.
Știa bine ce s-a întâmplat între noi doi și mi-a zis să renunț la tine pentru el. Era imposibil să fac așa ceva!
Dar m-am gândit... poate tu chiar vorbeai serios și nu vrei nimic de a face cu mine așa că... am început această relație, chiar daca știa foarte bine că nu o să fiu atât de implicată. Și-a asumat responsabilitatea asta. Fără sentimente, yah.
  Pe parcurs am ajuns să-l iubesc, să-l prețuiesc atât de mult. Era mereu alături de mine, în sensul în care venea mereu să ne jucăm videogames. Sau stăteam mereu la școală împreună pentru că nimeni nu voia să stea cu noi. Sau discuțiile care erau atât de lejere și fără rețineri.
Ne înțelegeam cel mai bine unul pe celălalt. Era minunat. Și acum, când mă gândesc la toate momentele petrecute împreună, l-aș alege mereu pe el pentru a le reface.
Scuze! Am vorbit prea mult!

  —Nu, doar că wow! Sentimentele față de o persoană vin pe parcurs și cred că ai făcut alegerea cea mai bună.
Sigur este într-un loc mai pașnic privind ceea ce faci. E mândru de tine!

  —Sunt sigură de asta. Eu nu sunt mândră de mine, însă.

  Deodată ți-ai îndreptat privirea într-o parte, evitând ochii mei. Ce ascundeai Adrien?
Într-o fracțiune de secundă ai sărit în brațele mele, capul meu stând pe umărul tău.

  —În asemenea situații, tu ai reușit să pari mereu puternică. Am început să fiu fericit pentru tine și sunt mândru, în calitate de prieten. Este totul bine între noi acum, nu?

    Era oare?
Această conversație a fost profundă și de maximă sinceritatea din partea amândurora.
Să iert trecutul încâlcit și să rearanjez totul din noi?
Pot să am încredere în tine din nou?

  —Mai am o întrebare. De ce ai fost trimis acolo? Ce mai ascunzi?