Când te-am revăzut.
M-am dezlibit cu greu de bancheta mașinii în care mă aflam. Mă uitam în gol, până când mi s-a zis să cobor mai repede și citez "copile ieși mai repede, am și alte comenzi de făcut. Dacă te mai uiți mult la nimic o să te arunc cu mana mea".
Nu am mai așteptat, însă i-am aruncat o privire nu prea plăcută.
Dat jos, am înaintat spre liceu, sperând să nu dau ochii cu ea. Nu eram pregătit să o privesc sau să-i spun ceva încurajator care să o facă să se simtă mai bine. Sunt un las prins într-o plasă de indiferență.
Nu am luat în calcul să o salut sau să o întreb cum se simte pentru că asta e foarte banal. Să pierzi pe cineva nu se poate exprima în cuvinte, iar mila altora ar putea să pună sare pe rană mai tare. Este o bătălie în interiorul fiecăruia și ea va decide ce se va întâmpla de acum și ce nu. Ce-i cert, nu o voi întreba cum se simte.
Asta am gândit până să te văd lângă copacul de la intrarea liceului. Stăteai rezemată de trunchi ,cu picioarele întinse. Și tu te uitai în gol. Păreai așa micuță, ca desprinsă dintr-o carte cu povești. Fragilă.
Mi-am blestemat picioarele pentru că din instinct am alergat spre locul în care ședeai. Ce ar fi trebuit să spun?
Cum ar trebui să dau ochii cu tine... acum? Într-o situație ca asta.
Dracie, Marinette.
आप पढ़ रहे हैं
De la mine pentru tine
लघु कहानीDupă un accident grav, viața lui Marinette s-a schimbat radical. A înțeles că în această lume, totul se poate schimba pe zi ce trece, iar plecarea fericirii ei a adus numai suferință pentru adolescentă. Adrien, pe cealaltă parte, încearcă să-și...
