𝐓𝐑𝐈𝐏𝐋𝐄 '𝐀' ✓

28~Uite-o Și Pe Rapunzel

Uite-o Și Pe Rapunzel

    În momentul în care am ajuns în New York, Ryen deja terminase cu prezentarea ei de artă la galerie așa că mă aștepta în parcarea lanțului de magazine comerciale.

   —Am ajuns, unde ești? am întrebat imediat cum a răspuns apelului.

   —La prima intrare, te aștept pe bancă.
Am închis apelul, înainte să cobor din mașină, mi-am prins părul cu o clamă și m-am uitat pentru o ultimă oară în oglindă.

    Nu m-am considerat niciodată a fi o fată plinuță, dar în ultimele luni slăbisem uimitor de mult. Atât de mult că ajunsesem doar piele si os.

   Încă un lucru pentru care aveam să mă stresez fără să vreau.

   —Ai zis că mă aștepți pe o bancă la prima intrare, nu că te-ai dus până la mama naibii, am comentat când am ajuns în fața ei.

   —Nu e vina mea că nu era niciuna liberă, și-a dat ochii peste cap și s-a ridicat. Haide, a spus iar.

   —Câte zile libere ai? am întrebat.

   —Nu prea multe, le-am pierdut aproape pe toate din cauza lui Riven. De ce?

   —Voiam să plecăm undeva, e deja sfârșitul verii și încep să regret că nu am făcut nimic decât să plâng toată vara.

   —Pot să îmi iau trei zile libere, a spus.

   —Las-o baltă, ai zis că ai nevoie de ele pentru altceva.

   —Cum merg ședințele? m-a întrebat după câteva secunde.

    Am intrat în unul din magazinele cu îmbrăcăminte și am urmat-o pe Ryen spre raionul de rochii.

   —Bine presupun. Zice că am progresat mult.

   —Și tu cum te simți? Înainte să îi răspund am încercat să îmi amintesc cum am fost de la ultima ședință cu psihologul. 

    Am început să mănânc mai mult.
    Am reușit să dorm mai mult de 8 ore în două zile.
    Am început să accept.

   —Cu siguranță mai bine decât eram înainte. Încă e prea devreme ca să pot spune.

   —Eu cred că ai progresat mai mult decât vezi tu, a zis.

    Ce e drept mă simțeam mult mai bine, dar coșmarurile încă erau aici, golul încă era prezent și sentimentul de vinovăție încă mă ținea trează noaptea.
    Cât de bine eram după toate astea?
   
   —Mr.Wouters, câți ani are?
    
   —Nu l-am întrebat, nu mă duc acolo să-mi fac lipeala, mă duc cu alt scop. Mi-am mutat privirea de la Ryen la o bluza neagră și înapoi la ea.

   —Dar el te-a invitat la o cafea, a spus afișând una din expresiile ei epice pe față.

   —Pe care am refuzat-o. Mi-am dat ochii peste cap.

   —Și după asta o să vină încă una și încă una. Pentru că din câte mi-ai zis, psihologul tău e interesat de tine.
 
   —Nu vreau o relație, cu atât mai puțin una cu cel care știe tot despre traumele mele.

   —I-ai zis și lui asta? a întrebat.

   —Cum ar trebui să-i zic asta? În afară de invitația la cafea, nu mi-a zis niciodată ceva direct.

   —Știu, mi-ai zis asta. Probabil se gândește că nu e un moment bun.

   —Nu este! Am protestat eu.