𝐓𝐑𝐈𝐏𝐋𝐄 '𝐀' ✓

14~Ce Nu Știi Nu Te Afectează

Ce nu știi nu te afectează

—Poftim?

—Exact ce ai auzit, Kylie. Nu mă face să repet de două ori

—Sunt doar confuză, cu siguranță nu mă așteptam să apari aici și să-mi ceri asta.
    A trecut pe lângă mine fără să zică nimic făcându-mă să-l urmez în bucătărie. Când lumina s-a aprins i-am putut vedea mai bine chipul.

—De câte zile n-ai dormit? m-am sprijinit de blat cu mâinile împreunate la piept. Arăta ca un haos, un haos frumos, cu ochii albaștri întunecați și părul umed de la ninsoare. 

—Am pierdut șirul.
    Am vrut să mă apropii de el însă m-am oprit inainte să fac altă mișcare.

—Ar trebui să dormi puțin, vorbim mâine.   
    M-am întors să plec însă vocea lui m-a oprit

—Nu poți să mă lași să aștept până  mâine, am nevoie de un răspuns acum.

—Nu știu ce simt în momentul de față.

     Să ajung să mă îndrăgostesc de persoana de care nu am nicio intenție de a face-o părea o nebunie. În adâncul  sufletului simțeam și altceva decât o ură oarbă, eram conștientă de asta. Însă dacă nu il iert, sunt eu demnă de a primi iertare pentru faptele pe care le săvârșesc? Imi era frică să iubesc din nou, poate că asta era singurul lucru care mă oprea acum, însă aș fi putut să-i ofer o șansă. La final, eu voi fi cea care va ieși mai puternică decât niciodată. 

—Ar trebui să te sărut iar ca să afli? Am schițat un zambet și l-am privit 

—Am ars toate amintirile cu cei pe care i-am iubit și i-am pierdut. Am înghițit, încet, apoi am scuipat o mare parte din durerea pe care mi-au lăsat-o. Cel mai probabil urmează ca tu să mă ruinezi, dar fie. I-a inima mea. Ia-o și fă ce vrei din ea. Voi face la fel cu a ta. 

     Cuvintele mele i-au provocat un zâmbet pe buze, probabil nu se aștepta la una ca asta, nici eu n-aș fi făcut-o. În urmă cu câteva zile țipam cât de mult il urăsc, iar acum mă aflu aici gata să mă arunc într-o relație.  

—Orice ai face nu poți nega chimia dintre noi.

—De ce o relație? m-am trezit întrebând când liniștea s-a lăsat peste noi

—Am realizat că mă gândeam la tine, și am început să mă întreb de când îmi stai în minte. Apoi azi te-am văzut rănită și în pericol, nu mi-am dat seama la început, însă acum o fac. Știu ce simt, Kylie. Nu am putut lăsa ocazia asta să-mi scape, s-a oprit câteva secunde încercând să-și găsească cuvintele. 

—Ce faceți aici? am tresărit când i-am auzit vocea lui Derek în spatele meu

—Vorbeam, am spus sec. Noapte bună! i-am lăsat pe cei doi în bucătărie și m-am așezat pe fotoliu.

-—V-am auzit vorbind, vocea Emmei m-a luat prin surpindere. Am încercat să mă uit la ea prin întuneric însă nu ii vedeam decât silueta.  

—Em, am început, dar m-a oprit înainte să termin

—Aș vrea să știi cât de fericită sunt pentru tine, dar in acelasi timp sunt și îngrijorată. Cu toți îl știm pe Augustin și de ce este capabil. Nu știam ce să spun așa că am stat în tăcere câteva clipe.

—Mă întâlnesc cu Dylan... Probabil uimirea de pe fața mea era de milioane,

—Poftim?

—Nu aș fi vrut să afli așa, am așteptat un moment bun însă mereu intervenea câte ceva. Am vrut să îți zic în timp ce ne plimbam dar apoi s-a întâmplat asta. a spus pe un ton stins de parcă urma să o învinovătesc pentru faptul că nu mi-a spus.