𝐓𝐑𝐈𝐏𝐋𝐄 '𝐀' ✓

19~Era Dureros

   
Era dureros

     Trescuseră deja o săptămână de când Jared s-a intors și mai bine de trei zile de când Augustin a plecat cu Riven, totul era liniștit de parcă nu era nimeni pe urmele noastre, de parcă duceam o viață normală. Însă o viață normală era departe de a fi ceea ce trăiam noi in acest moment. Ajunsesem să mă obișnuiesc cu grija zilei de mâine, cu frica și tot ce venea cu asta.  

    Am suspinat pentru o ultimă dată și am coborat din pat, trebuia să mă pregătesc pentru petrecerea surpriză de ziua lui Dylan înainte ca Augustin să se întoarcă, însă înainte de toate astea voiam să mânânc ceva, seara trecută sărisem peste cină din cauza proiectului cu care am întârziat oricum. Facultatea îmi mânca mai mult timp decât mi-aș fi putut imagina, deși eram doar anul doi, mă simțeam epuizată din toate punctele de vedere. Încă un an, mi-am spus și am am ieșit din dormitor. 

     M-am grabit să ajung la parter din cauza zgomotelor care se auzeau, când am ajuns în hol podeaua era toată plină de urme de noroi și apă de ploaie. Ce naiba se intampla? 
     Am urmat pașii până în sufragerie cu inima bătându-mi ca nebuna. Am traversat holul pregatită pentru orice, însă atunci când l-am vazut pe Riven privind podeaua am răsuflat ușurată. S-au întors deja?

—Cu cine vorbeai? îl luasem prin surprindere, m-a privit apoi a înconjurat canapeaua ducându-se spre șemineu fără să-mi răspundă. M-am apropiat încercand să-mi dau seama ce voia să facă.

—Oh la naiba! am șuierat când am văzut corpul unei fete zăcând pe podea la propriu. E moartă? l-am privit confuză, eram martoră la o răpire? Ce ar fi trebuit să fac, nu o puteam lăsa așa. 

—E bine, aș aprecia dacă nu te-ai atinge de ea, a spus calm.  Mi-am mutat privirea înapoi la Riven, avea buza de jos spartă ceea ce m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva este vreo urmă lăsată de bruneta de pe podea. 

—Te astepți să văd asta și să nu fac nimic? m-am revoltat, era nebun daca avea impresia că o sa închid ochii și o să trec peste, ceea ce făcea el era răpire. S-a apropiat câțiva pași, era intimidant și imprevizibil, îmi făcea corpul să tremure de teamă, dar mă abțineam cât de mult puteam.

—Aștept să-ți vezi de treaba ta, pleacă până nu ajungi și tu ca ea. S-a intors cu spatele în timp ce își descheia geaca.

—Unde e Augustin?

—Sună-l și întrebă-l, mi-am rotit ochii și am plecat în bucătărie. Oricât de mult mi-aș fi dorit să o ajut nu era nimic ce puteam face atâta timp cât el era acolo. Aș fi putut aștepta până când ar fi plecat, dar nu avea certitudinea că o va face prea curând. În schimb, aveam de când să mă întorc mai târziu.  

     Augustin sunase mai devreme spunând că nu ne vom putea întâlni până diseară când îl va aduce pe Dylan la petrecere după care a închis apelul lăsându-mă în liniște totala. După ce am pregătit prânzul și am curățat mizeria făcută de Riven mai devreme, am trecut pe lângă sufragerie sperând că o voi putea ajuta pe acea fată, însă nici urmă de ei. Oare reușise să scape? Am urcat scările înapoi în camera mea, dar m-am oprit atunci când am auzit voci venind din unul din dormitoare. Nu părea decât o discuție normală, dar cât de normal poate fi când ea a fost adusă aici cu forța. Nu o cunoșteam, însă îmi făceam griji pentru ea. I-am auzit vocea lui Riven din ce în ce mai aproape de ușă așa că m-am grăbit să intru în dormitorul meu.  

     Mi-am scos rochia din dulap și am asezat-o pe umeraș apoi am agățat-o de marginea oglinzii. Îmi luase destul de mult să mă pregătesc iar timpul trecuse rapid, așa că am făcut tot posibilul să fiu gata la timp.  Voiam să arăt cât mai bine în seara asta și să uit de toate lucrurile pe care le aveam pe cap. Voiam să ajung mai repede acolo și să scap de dorul pe care îl simțeam pentru Augustin. Voiam doar să-l strâng în brațe și să-i spun că mi-a lipsit.  M-am îmbracat cu rochia și m-am privit încă o dată în oglindă, aratam mai bine decât mi-aș fi putut imagina. Arătam gata să frâng niște inimii. 

    După ce m-am asigurat că toate sunt pregătite, am urcat la volanul mașinii și am plecat spre adresa pe care Emma mi-o trimisese ieri. Încă nu vorbea cu mine și refuza să-mi spună de ce, era dureros să văd cum prietenia noastră se destrăma așa, dar nu era nimic ce puteam face. Încetasem să mă gandesc la asta pentru că mereu deveneam emoționată și am pornit muzica umplând liniștea. După aproximativ o oră de condus am parcat mașina pe unul din locurile libere și am coborât, trebuia să gasesc pe cineva care să mă ajute cu sticlele de alcool. 

     Petrecerea avea să înceapă într-o oră, atunci când Augustin îl aducea pe Dylan de la cursă așa că nu erau prea multe persoane în jur, am întrat în vilă și am căutat-o pe Emma. Când în sfârșit am găsit-o era în bucătărie încercând să scoată niște pahare dintr-un dulap de sus. 

—Ai nevoie de ajutor cu alea? O luasem prin surpindere și aproape că s-a dezechilibrat însă și-a regăsit rapid echilibrul. Te-am speriat, scuze. a mormăit un "nu-i nimic" și a coborât de pe scaun. 

—Ai venit mai devreme.

—M-am gândit că poate pot fi de ajutor, știu că ai pregatit toate astea de una singură. Am apucat foliile de plastic de pe blat și le-am băgat în sacul de gunoi de pe jos.

—Nu am fost singură, Leah a ajutat înainte să plece la cursă, a spus făcându-mă să-mi dau ochii peste cap. Leah, normal 

—Ei bine, eu am nevoie de ajutor cu băuturile, a aprobat din cap și m-a urmat afară. 

    Eram conștientă de faptul că cele două au devenit prietene bune și mă întrebam dacă nu cumva Leah a făcut-o pe Emma să se îndepătreze de mine, aș fi vrut să o întreb, dar nu voiam să stric seara. Emma se schimbase mult de atunci la fel și eu, pe Leah ajunsesem să o văd din ce în ce mai des și puteam jura că nu era decât o târfă care căuta mereu atenție și validare din partea tuturor. O văzusem de nenumărate ori încercând să îi facă avansuri iubitului meu și de atât de multe ori Augustin m-a oprit din a-i rupe părul din cap. Nu mă puteam aștepta la altceva de la una ca ea. 

—Am auzit că Jared s-a întors, poți să-l saluți din partea mea!? mi-am îndreptat privirea spre ea și i-am întins cutiile cu Glendronach și încă una cu vodka. 

-—Va veni aici o dată cu Augustin și Dylan, sunt sigură că poți să-l saluți și singură. 

—Ai dreptate, mai sunt multe? a intrebat făcând referile la cutii. 

—Doar câteva, mă descurc singură.  Am închis portbagajul mașinii și am trecut pe lângă Emma lăsând-o în urmă, aș vrea să o evit pentru tot restul serii. Nu mă puteam preface că totul era bine în timp ce ea era în fața mea fericită, îmi lipsea prietena mea cea mai bună, dar ea nu mai exista. Acum nu era decât cineva cu aceiași înfățisare pe care nu o cunosc deloc. Era dureros....