𝐓𝐑𝐈𝐏𝐋𝐄 '𝐀' ✓

12~Cadoul Vostru De Crăciun*

Cadoul vostru de Crăciun

      În dimineața următoare m-am trezit singură între perne. Se pare că Augustin plecase imediat după ce am adormit, sau cel puțin așa cred. Am stat câteva minute bune la marginea patului încercând să îmi alung durerea de cap însă în zadar.

     Cred că e deja trecut de oră 11 așa că doar mi-am luat niște haine din geantă și m-am îndreptat către baie.
E ciudat faptul că Augustin își permite să locuiască într-o casă atât de mare deși e singur de la 16 ani, în timp ce eu și Jared am fost nevoiți să ne mutăm într-o casă mult mai mică decât obișnuiam să avem.
    Ca mai apoi să rămân singură.

     Nici măcar nu știu de ce îmi ocupam gândurile cu asta. Deja știam că a facut lucruri de care nu este mândru, dar eram curioasă ce fel de lucruri. L-aș fi întrebat, doar ca să îmi hrănesc curiozitatea, dar a zis că nu vrea să vorbească despre ele, plus că nu e treaba mea.

      Asta m-a făcut să mă gândesc la ce simt pentru el, îl urăsc din toată inima și nici nu vreau să-l iert pentru trecut. Însă momentele în care am fost cu el, în care m-a atins, sărutul. În momentele alea nu simțeam că îl urăsc ci mai de grabă că îl vreau lângă mine.

     Am alungat orice gând legat de Augustin și mi-am șters corpul de apă. Aveam probleme dacă începeam să mă gândesc la el în felul ăsta.
    Nu se poate!

    Am șters oglinda aburită și m-am privit. Rănile de pe fața căpătate în ziua accidentului nu se mai vedeau deloc. Mi-am întors spatele și am privit peste umăr, cea de pe spate încă era acolo.

     Când am ieșit din cameră m-a cuprins un val de liniște, era ciudat de liniște ceea ce m-a făcut să mă întorc de unde am plecat. Poate că era ocupat având în vedere că mâine este Crăciunul. Mi-am luat telefonul de sub pernă și am apelat-o pe Emma.

     —Bună! Ce planuri ai azi? Am întrebat inainte să poată răspunde.

     —Nimic important, doar fac unele modificări prin casă. Tu?

     —Absolut nimic, am spus lung trântindu-mă în pat. Augustin n-are nici măcar un brad pe care aș putea să-l împodobesc.
      Puteam să jur că în momentul ăsta se încrunta, pentru ea Crăciunul era sfânt, ca pentru noi toți de altfel, dar mai mult.

     —L-ai intrebat măcar?

     —Nu, dar nu pare genul de persoană care să țină ornamentele de crăciun de debara.

     —Ai dreptate.

     —Mă gândeam să ieșim în seara asta.
   Speram din tot sufletul să spună da și să nu apară ceva pe ultimul moment. Din câte îmi amintesc nu avea planuri prea mari anul ăsta.

     —Sună bine, vin să te iau la șapte.  I-am răspuns apoi am închis apelul și am lăsat telefonul pe pat.
   
     Aveam câteva ore la dispoziție așa că foarte bine puteam merge să mănânc ceva.

•

     În drumul nostru spre centrul orașului am vorbit pe diverse subiecte apoi am cântat niște colinde de Crăciun de la radio. Emma nu înceta niciodată să râdă pe seama notelor pe care le scoteam când ma chinuiam să ating una. Erau chinuite, câteodată suna de parcă aș fi torturat cântecul.

     Am râs și i-am făcut semn să oprească mașina lângă o căsuță unde se vindea cafea și ciocolată caldă. Am sărit din mașină într-o grămadă de zăpadă și am fugit până acolo. După ce am primit paharele cu ciocolată caldă m-am intors în mașină.