Mi Princesa

Epilog

-Voi fii bine, îi spun lui Rapha. Vom fi bine.

-Te iubesc, îmi declară pentru a suta oară cu ochii atât de blânzi și calmi.

-Și eu te iubesc.

În micuța noastră cabana de lângă Vorkuta de-abia începe să se încălzească. Un foc arde în vatră, iar unul de-abia răzbate în inimile noastre.

Dupa 2 ani

Luis P.O.V.

Albul nu m-a prins nici o dată mine. Cred ca e doar prea cliche. Poate de aceea am dezaprobat imediat când Karol m-a obligat să port un costum alb. Cu toate acestea uite-mă azi încercând să-mi aranjez cravata neagră la costumul alb imaculat. Oftez resemnat, niciodată nu am fost un fan al hainelor formale, drept pentru care nu știu să le port.

-Luis, spune Alejandro din spatele ușii, nu ești încă gata? Mama ta o să ne omoare pe amândoi dacă întârziem. Știi cum e ea cu programul.

Îmi dau ochii peste cap înfrânt. Să mi-o pun pe Samantha pe cap e ultimul lucru pe care îl vreau. Deschid ușa și mă strâmb. Alejandro Garcia nu a arătat niciodată rău în viața lui, cu toate acestea pare să se fi străduit destul de mult pentru ocazia asta. Costumul albastru marin și cravata albă au fost făcute la comandă din timp pentru a primi aproparea femeilor familiei, iar părul i-a fost cu siguranță aranjat de Samantha.

Nu va putea nicioată să-i zică nu.

-Cum de pe tine nu te-au pus să porți alb? spun ofticat. 

-Simplu, am pile sus puse... adică în dormitor.

Îmi dau ochii peste cap și îi dau cravata aia oribiliă pentru a mă ajuta.

-Puteam trăi și fără informația asta, mulțumesc.

Zâmbește și îmi ia cravata din mână. Nu ratează șansa de a mă tachina în legătură cu faptul că nu sunt la 25 de ani în stare să fac un nod de cravată. În cinci minute suntem gata pentru a pleca, îmi iau cheile de la mașină și mai arunc o privire în oglindă.

Arăt oribil. Cu siguranță ea ar face atât de mult mișto de mine.

Ignor junghiul din piept și zâmbesc amar, așa cum am făcut de mai bine de doi ani. Nu am mai văzut-o de doi ani, doi ani în care mi-a lipsit în fiecare zi. Parfumul ei, zâmbetul ei, nimic nu mai părea complet fără ea. Carolina a lăsăt un gol prea mare în această familie, iar plecarea ei a devenit imediat un subiect taboo. Îmi mare parte din cauza faptului că ne-a lăsat un bilet în care a specificat clar că nu vrea să fie urmărita sau găsită. Cu toate acesta știu că Alejandro și Samantha nu s-au oprit nici o dată din a o căuta, orice ar fi pentru ei Carolina va fi mereu micuțul lor înger.

-Crezi că va veni la nuntă? îl întreb pe Alejandro în mașină.

Știu că nu era nevoie de un nume, aceeași idea părea să plutească și în gândul lui.

-Cred că chiar dacă va veni, noi nu o vom vedea, zâmbește amarnic și apoi continuă. Ea seamănă prea mult cu mama ei, dacă vrea ceve nimeni nu o va opri. 

-Dar ce vrea de fapt?

-Să fie lăsată în pace.

Nici unul dintre noi nu mai spune nimic pe tot parcursul drumului spre Biserică. Deși știam că Alejandro are dreptate, voiam să cred că roșcata nu va fi atât de egoistă să nu apară la nunta propriului ei frate, dar și a celei mai bune prietene. Asta nu era ea. Dar poate nici eu nu știam cine este Carolina.

În fața bisericii ne aștepta Samantha care părea să arunce săgeți din degete și să ne ucidă din priviri. În mod clar întârziasem. La fel de clar este că vom regreta, promisesem că nu va fi nici un uncident neplăcut în ziua asta specială.