Linnea //2017

Cap 82. Arăt a fii bine ?

,, Arăt a fii bine ? "

    Ieri am încercat pe cât se poate să-l evit pe Andreas, iar el pe mine după câte se pare. În sfârșit ! Poate o să-mi fie mai ușor să-l uit.

      În momentul acesta, grămada de stiliști încearcă să-mi facă un machiaj cât se poate de simplu și care se asortează cu ținuta mea pe care, sinceră să fiu, o ador ! O rochie fornată din nouă piese, cu tăieturi lungi ce îți lasă o mare porțiune de piele a picioarelor la vedere, iar partea de sus are mâneci lungi ce-ți lasă la vedere umerii și este ceva mai jos de sâni. Partea de jos este ridicată peste buric, iar asta împiedică să mi se vadă bijuteria ce, da, am lăsat-o acolo. Rochia are tot felul de desene exotice pe ea de culoare portocaliu deschis, iar ,, fondul " este alb. Simplu, îndrăzneț, provocator și frumos. Perfect !

     Telefonul meu vibrează pe mobila albă, iar eu îl iau fără să încurc stiliști prea mult. Când mă uit pe ecran, observ că este Dimitri. Perfect ! Idiotul

    — Dimitri ?

     — Ce face dulceața inimii mele ? Întreabă el, râzând
      — Ia mai lasă-mă în pace cu alintătulile tale ! Trebuia să fi ajuns deja, unde ești ?

    — Ești cumva nervoasă ?

    — Nu ar fii ceva nou... M-am certat cu știi tu cine, iar fratele meu ne-a surprins sărutându-ne. Am nevoie tine

     — Ah, știu eu două persoane ce au dat de dracu ! Se exclamă el râzând. Am impresia că situația mea îl amuză puțin. A intervenit ceva în legătură cu noul album și trebuie să o rezolv. Nu pot fii acolo mai repede decât mâine, nu te superi, nu ?

     Dacă mă supăr ? Nu, nu mă supăr fiindcă știu că lucrează mult și că abia are timp pentru el, dar chiar aș avea nevoie de compania lui acum. Dimitri este cel mai vechi prieten al meu, am fost mereu foarte apropriați unul de celălalt și mereu prezent unul pentru altul.

     — Nu. Înțeleg. Dar mâine nu mai ai nicio scuză. Mă simt singură aici, cu ei.

     — Ziua asta o să treacă repede, îți promit ! Mâine după amiază sunt doar al tău. Îmi promite el.

    Și știu că o să fie.

    — Bă, nemernicule ! Tu mă înșeli pe acolo ? Îl întreb în glumă.

   Se pare că a prins imediat ideea având în vedere câ a pufnit în râs. Ăsta este unul dintre jocurile noastre : ne prefacem că suntem împreună. Surprinzător, chiar este amuzant ! Ne-a venit ideea fiindcă prin presă se tot zvonește că suntem într-o relație.

     — Stai calmă, dragă soție ! Nu te înșel cu nimeni, dar am treabă cu istericul de tata care este obsedat de perfecțiune ! Râde el.

      — Spre binele tău, sper să fie așa altfel te castrez și nu mai primești nimic de la mine ! Râd și eu.

      — La cât de dementă ești, nu m-ar surprinde ! Chicotește el. În fine, te las că am puțină treabă. Te pup !

— Cum spui tu, mâine să dea Dumnezeu să nu ajungi doar...

— Am înțeles, mă asigură el și sunt sigură că își dă ochii peste cap.

Închid conversația, dar nu înainte să scot câteva chicote și îmi pun telefonul la locul său. Observ că stiliștii mei sunt destul de nervoși din cauza că mă tot mișcam și îi încurcăm, așa că decid să îi las să-și facă cum trebuie treaba.

***

      După două ore petrecute pe plajă pentru a face poze, în sfârșit, Jhonal este fericit și mă lasă să respir ! Aleluia !