Linnea //2017

Cap 12. Nu știu care este relația ta cu Andreas, dar el este al meu !

,, Nu știu care este relația ta cu Andreas, dar el este al meu !"

Dimineața mă trezesc în formă.
Îmi fac un duș rapid, mă machez foarte puțin și mă îmbrac într-o pereche de blugi albaștri decolorați; un body alb; o geacă de blugi albastru cu alb, iar la gât îmi pun un colier negru. Pârul mi-l las pe spate iar în picioare iau o pereche de sandale cu platformă negri de catifea.

Cobor jos de unde miroas clațitele bunici. Ador mirosul acesta.
Înspir adânc și cobor mai repede.
Ajunsă în bucătărie, îi văd pe ceilalți la masă deja. Savurându-și clătitele.

- Neața, scumpo. Mă salută bunica

- Neața. Salut eu cu un zâmbet larg pe buze. Will nu a coborât ?

- Nu încă, dar o să coboară el. Îmi răspunde bunica.

Rânjesc satisfacută și mă așez la masă. Bunica mă servește cu clătite, iar eu iau una dintre ele în mâini și mușc cu poftă. Ceilalți mănâncă cu cuțit și furculiță. Și mai zic că eu sunt ciudată.

După nu mult timp, aud sunetul ce
voiam să îl aud demult. Țipătul lui Will se aude în toată ferma, iar ceilalți sar speriați de la masă. Doar eu mă uit satisfăcută în gol și savurez ceea ce am în mâini. .
Se aude ușa camerei lui cum se trântește și abia atunci îmi întorc privirea, doar să i-o văd pe a sa.

Acesta zburdă peste scări speriat de parcă l-ar fi vâzut pe însăuși Diavolul. În colțul guri mele apare un rânjet subtil când îi văd boxerii cu ponei roz a le lui Will. Cât de copil trebuie să fii ?

- Will, ce s-a întâmplat ? Întreabă bunica îngrijorată.

- Am un monstru în cameră ! Spune el respirând greu.

- A înnebunit, e clar. Pufnesc eu. Încă mai crezi în Bau-bau, scumpule ?

- Tu ! Tu ești devină ! Tu mi-ai pus tarantula aia gigantică în cameră ! Spune el apropriindu-se nervos de mine.

- Eu ?! Neaaa... ! Cum să fac eu așa ceva vărului meu preferat ? Întreb eu, dar cu o voce de subînțeles.

- Ești nebună la cap ?! Puteam să mor ! Țipă el la mine.

- Cine nu te-a lăsat să mori ?

- Linnea, e adevărat ? Mă întreabă tata.

- Nu ! Tată, Will doar exagerează adevărul. Spun eu încercând să par serioasă.

- I-ai pus o tarantulă în cameră ? Mă întreabă Alexandra uimită.

- Isteț... Spune Andreas îngândurat.

- Ești Diavolul în devenire ! Te mai apropri o dată de mine și o să te omor ! Mă amenință el.

- Unu : mă bucur că într-un final, ți-ai dai seama. Doi : data viitoare o să fie o văduvă neagră. Îi spun zâmbind drăguț.

- Bunico !? Se plânge el.

- Voi doi, încetați ! Linnea, du-te și ia insecta aia din casa mea. Ordonă bunica.

- S-a făcut ! Spun fericită.

Iau mănușile din dulap, unde le-am lăsat și urc scările. Intru în camera lui și nu durează mult până să observ minunata tarantulă cum se mișcă pe perete. Rânjesc satisfăcută și îmi pun mănușile. Mă apropri de ea și o iau ușor în mâini. Cobor satisfăcută cu ea și mă apropri de ceilalți.

- Asta e Bau-bau-ul tău ? Îl întreb amuzata.

- Wo wo wo !! Spune tata surprins. Unde ai găsit aia.

- Ăăă... în pădure ...?

- Și i-ai pus-o în cameră ? Mă întreabă Isabella.

- Dap. Spun mândră. Uite ce frumoasă e ! Spun cu un botic de bebeluș și apropri tarantula de Will.

- Țin-o departe de mine !! Țipă el și aleargă în bucătărie.

- O haide, micule ponei roz ! Este doar o insectă ! Ce îți poate face ?! Spun apropriindu-mă de el.

- Stai departe ! Țipă el disperat.

- Linnea, ajunge. Spune mama.

- Pfff... nu știți să vă distrați ! Spun dându-mi ochii peste cap.

- Du-o în pădure.

- Nu o pot păstra ? Întreb rugătore.

- NU ! Spune tata hotărăt. O duci chiar acum în pădure.

- Pot merge cu tine ? Mă întreabă Alexandra.

- Ăăă... sigur... ? Îi răspund nedumerită.

Ce a apucat-o ? De ce vrea să vină cu mine ? Nu are altceva de făcut ? În fine, dacă vrea să vină, să vină.

Ne deplasăm amândouă în tăcere, iar Tiara ne urmează. Probabil vrea și ea să facă o mică plimbare.

- Ascultă, noi două trebuie să lămurim niște lucruri. Spune ea pe la jumătatea drumului.

- Cum ar fii ? Întreb nepăsătoare.

- Nu știu care este relația ta cu Andreas, dar el este al meu ! Nu știu ce crezi tu. Probabil crezi că poți să mi-l iei, dar nu este așa. El pe mine mă iubește, nu pe tine ! Încetează să mai faci tot felul de idioțenii doar să fii lângă el, altfel îți jur că...

- Wo wo wo wo wo ! Pisi, ai tras pe nas ? De unde ideea că eu și Andreas a-m avea ceva ? El este meditatorul meu la matematică și suntem prieteni. Atâta tot. Nu ți-l iau ! Nu știu ce părere ai tu despre mine, dar nu sunt genul de fată care să distrugă o relație. Andreas este o partidă bună, dar are prietenă, iar noi doi suntem doar prieteni așa că încetează cu isteriile. Nu fii idioată ! Spun eu ușor nervoasă.

- Așa să fie, în caz contrar, o să-ți zmulg tot părul ala brunet din cap ! Spune ea furiasă și pleacă.

Și uite-i fața cea adevărată. Scorpia. Crede că este în măsură să mă amenințe pe mine ? Cât de proastă poate fii ? Eu însă, sunt destul de nebună încât să o omor și să îi îngrop cadavrul fără nicio urmă. Și când credeam că e de treabă... Încă un motiv pentru care urăsc majoritatea oamenilor : Au mii de fețe.

Prefer să nu mai îmi bat capul cu ea, până la urmă, nu este o persoană atât de importantă ca să mă tot gândesc la ea.
Ajung în pădure și dau drumul tarantulei. Dacă mă gândesc mai bine, trebuia să i fi pus tarantula asta pe față, Alexandrei, dar atunci iar m-ar fi certat ai mei.

Mă îndrept spre casă, însă observ că Tiara are chef de joacă când ajungem pe câmp așa că decid să îi fac pe plac.
Mă pun în genunchi și încep să o mângâi pe unde apuc. Acesta se lasă pe spate îndrumându-mă să o mângâi pe burtă. Asta și fac.

*****