Linnea //2017

Cap 18. Te iubește, băiatul

              ,,Te iubește, băiatu."

             Au trecut câteva zile. Zile în care nu am mai vorbit cu Andreas, chiar dacă stăm în aceeași casă. Am observat că s-a apropriat tot mai mult de Alexandra, iar de mine s-a îndepărtat mult ! Nici măcar nu mai vorbește cu mine din ziua în care era cât pe ce să mă sărute, doar că l-am refuzat. Acum îi arată mai mult Alexandrei că o iubește.... Așa să și facă ! Nu mai am nevoie de drame în viața mea. Să își vadă de iubita lui, iar eu de singurătatea mea fiindcă, singurătatea este cel mai bun lucru din viața mea. Ce spuneam eu despre prieteni ? Până la urmă s-a întâmplat.

           În realitate, nu am mai vorbit cu nimeni prea mult. Doar câteva cuvinte și atât. Nu credeam că o să spun vreodată, dar aș prefera să merg la școală decât să mai stau câteva zile la ferma asta. Bunica s-a supărat pe mine din cauza că i-am omorât o pasăre care îmi tot intra în păr. Nu e vina mea că păsările astea sunt idioate și îmi strică freza de fiecare dată.

         De jos se aud râsetele celorlalți. Nici nu mă deranjez să cobor jos. Nu știu ce aș căuta eu acolo. Plus de asta, verișoara mea Orianna a venit și ea la fermă și se cam dă la Connor. Nu că mi-ar păsa, dar chiar nu o suport pe fata asta. Crede că poate avea toți bărbații din lumea asta la picioare. De parcă ar fii ceva frumusețe de fată. Este drăguță, dar nu frumoasă. Dar Connor pare că o place. Perfect ! Am scăpat și de ăsta.

          Abia aștept să treacă aceste trei zile cât mai repede ! Vreau acasă, îi camera mea și să pot face tot ce vreau cât timp părinții mei nu sunt acasă. Aici nu pot face nimic ! Nici chiar să stau în lenjerie intimă și sutien la mine în cameră.

       Într-un final, mi se face sete și cobor jos pentru a-mi lua un pahar cu apă, luându-mi și telefonul cu mine.
Ajunsă jos, îi văd pe ceilalți în bucătărie, râzând din nu știu ce cauză.

                — Hopa ! A coborât și mortul ! Spune Alex amuzat când mă vede.

              — Taci, mă ! Spun plictisită.

            — Auzi, cu tine ce se întâmplă ? De câteva zile nu prea ai chef de nimic. Îmi spune el.

            — Neah... sunt prea leneșă să fac ceva. Asta e tot. Rostesc eu și îmi pun telefonul pe masă.

     Îmi iau un pahar din dulap după care apa rece din frigider. Nu pun în seamă când primesc un mesaj și îmi torc lichidul rece în pahar.

          — Nu vezi cine este ? Mă întreabă Alex.

           — Nu. Vezi tu.

     Acesta clatină din cap semn ,,de ce nu ? " și îmi ia telefonul. După ce termin de pus apa în pahar, mă sprijin de masă, privindu-l pe Alex care are un rânjet cât China pe buze.

           — I-auzi. Citez : Îmi e dor de tine ! Am fost un porc, nu trebuia să te părăsesc pentru acea Barbie fițoasă. Mi-am dat seama cât de diferită și specială ești tu. Chiar dacă nu petreceam prea mult timp împreună, tu îmi ofereai momente uimitoare ce nu orice fată poate oferi unui băiat. Mi-am dat seama de cât de mult te iubesc. Viața mea este amară fără dulceața mea, și știi bine că dulceața mea ești tu. Vreau să te văd. Vreau să te simt. Vreau să îți simt mângăierile. Vreau să-ți simt dulceața buzelor. Vreau să-ți simt corpul lipit de al meu ca pe vremuri... te vreau pe tine ! Nu pe alta. Tu ești a mea, mereu ai fost, mereu vei fii. Am fost primul bărbat din viața ta, pot fii și ultimul. Nu vreau să te pierd definitiv, Dulceață. Te iubesc ! Nu știu cum am putut crede că pot iubi altă fată în afară de tine.  Sper să mă poți ierta, iubito. Îmi e atât de dor de tine ! . Închei citatul.