Linnea //2017

Cap 74. Un sfat ca între... foști

,, Un sfat ca între ... foști "

— Dulceață, unde ești ? Sper că ai găsit pe cineva pentru ședința foto ! Vocea lui Jhonals se aude din celelalt capăt al firului.

Dacă o să mai vrea... După discuția de ieri, nu aș fii sigură.

— Sunt la tine într-o jumătate de oră, oftez eu în timp ce-mi fac părul cu placa. Și sper că băiatul cu care am planificat să merg să nu mă lase baltă.

      — Ok ! Exclamă el fericit. Ne vedem mai târziu, pupici !

      — Pup ! Chicotesc eu și închid conversația.

     Doamne cât de ciudat este să-l auzi pe Jhonals zicând ,, pupici " ! Nu are o voce groasă, mai degrabă pițigăiată ca a unora dintre curve ! Dacă ar știi ce părere am despre vocea lui, cred că m-ar urî !

    După ce termin cu părul, ies din baie îmbrăcată doar în lenjerie și sutien, după care îmi iau body-ul alb pe mine și pantalonii scurți tăiați. Îmi iau o șapcă neagră cu emblema New York-ulul pe ea, iar în picioare tenișii mei albi cu sclipici. O ținută de care mi-a fost foarte dor ! Nu mai suport rochiile de doamnă și pantofii infernal de înalți !

     Îmi caut ochelarii de soare și între timp, soneria ușii de jos începe să sune. Într-un final, îmi găsesc ochelarii și mi le pun în vârful capului. Îmi iau și mica geantă de piele lucioasă neagră și cobor repede scările. Deschid ușa bine dispusă, iar în fața mea apare Andreas ce-și forțează un zâmbet. Știam eu că nu mă lasă  baltă !

    — Mergem ? Întreabă el răsuflând lung.

    Dau afirmativ din cap și pufnesc amuzată când îmi cad ochelarii pe ochi urmați de câteva fire de păr. Ies din casă și încui ușa, după care îmi aranjez părul.

    — Alexandra știe de asta ? Adică, nu vreau să-mi spargă farfuri în cap când o să vadă pozele ! Chicotesc eu.

     — Nu-ți face griji, am anunțat-o eu, mă asigură el serios.

      Admosfera dintre noi doi este ciudată. La ce mă așteptam ? El nu și-a prea schimbat felul de a fii. Eu însă, am învățat să nu-mi mai pese după o zi și să mă prefac că totul este bine. M-am prefăcut trei ani că nu am nicio problemă și că am cea mai perfectă viață. Pot spune că sunt actrița principală în filmul vieții mele ,, mirobolante ".
Sinceră să fiu, Andreas mă dezamăgește tot mai mult. A pretins atâta timp că mă iubește ca un nebun, dar asta a fost bineînțeles parte din planul său pentru a profita de două femei. Femei... mai bine spus fete. La șaptesprezece - optisprezece ani nu m-aș putea numi femeie fiindcă eram mult prea naivă. Acum însă, am învățat să fac oamenii să lupte ei pentru mine, nu doar eu pentru ei. Și la cât de a dracu sunt, să mor dacă o să mă las ușor !

— Par fericită, rostește el când intrăm în mașină.

— Am motive să fiu tristă ? Îl întreb ridicând o sprânceană.

Poate că da, dar nu o să-i arăt asta. Am de gând să-l distrug psihic cu zâmbetele și fericirea mea.

— Nu știu... Credea că după ziua de ieri...

— Ce ar fii să nu mai trăim în trecut ? Îl întrerup. Chiar nu-mi pasă de discuția de ieri sau de fosta noastră relație ! Trecutul este trecut, iar eu nu am de gând să fiu fraiera care nu poate trece peste o amărâtă de despărțire ! Oftez iritată.

      — Nu-ți pasă ce relația noastă ? Sau mă rog, de fosta relație ? Întreabă ridicând o sprânceană.

      — Nici câtuși de puțin ! Am alte lucruri mai bune de făcut și probleme mai mari !