Cap 34. De ce te interesează atât de mult de mine ?

10.9K 772 130
                                    


        ,, De ce te interesează atât de mult de mine ? "

          După câteva ore, Andreas, Alexandra și acel băiat Ithri au plecat acasă. Bănuiesc că au fost obosiți.
Eu și Amity abia ce ne-am încălzit ! Ne mișcăm pe ringul de dans cu doi băieți lângă noi de parcă ar fii ultimul lucru pe care îl facem. Eu sunt ușot amețită, dar nu complet beată, iar Amity este total trează ! Cum poate fii așa după atâta alcool ce a consumat ?

      După aproximativ o oră, am decis amândouă să mergem acasă deoarece s-a făcut destul de târziu. Este ora două dimineața, iar părinții mei presupun că dorm. Oricum, le-am spus să nu mă aștepte !

      Mergând pe drum cu Amity în dreapta mea, nu îmi dau seama când calc pe o piatră, iar piciorul meu se înclină într-o parte. Din cauza tocurilor din picioarele mele, cad jos pe asfaltul rece. O durere teribilă se simte în zona piciorului meu și încep să scot o grămadă de înjurături. Presupun că mi-am sclântit piciorul.

      Amity deja este îngrijorată și începe să înjure mai rău decât mine. Mă ridică cu greu de pe jos și mă așez pe o bancă din apropriere.

   — Nu puteai să fii mai atentă ? Mă ceartă ea nervoasă.

    — Nu e vina mea că o piatră stupidă îmi stătea în cale ! Spune eu îndurerată.

      — Sigur ! Acum cum mai mergem acasă ? Poți umbla ?

     — Nu prea cred. Doare îngrozitor ! Rostesc frecându-mi piciorul.

        — Trebuie  să punem ghiață, dar suntem departe de casă ! Ce mă fac ? Spune ea agitată și speriată.

        — Amity, liniștește-te ! O să găsim noi ceva !

         — Ce anume, Linnea ? Pufnește ea

        — Faci mai rău ca mine ! Liniștește-te o dată și sună pe cineva !

      — Îl sun pe tatăl tău ! Rostește ea căutându-și telefonul prin geantă. Dar stai, nu am numărul său. Dă-mi-l tu !

     — Am telefonul descărcat la maxim și nu îi știu numărul 

     — Grozav ! Acum ce facem ? Mă întreabă ea exasperată.

       Într-un fel, mă bucur că Amity își face griji pentru mine, dar pe de-o altă parte mă enervează faptul că este atât de agitată.

      — Păi și ce facem ?! Eu nu am cunoștințe pe aici care ar fie dispuși să vină la ora asta să ne ajută ! În afară de... de sigur !

         Acesteia parcă i s-a aprins un beculeț și începe să își butoneze telefonul. Nu înțeleg ce se întâmplă și pe cine vrea să sune, dar sper că nu este cel la care mă gândesc și eu !

    — Alo ? Andreas ? Bună, scuze că te trezesc, dar a apărut o mică, mare problemă și am nevoie de ajutorul tău. Linnea și-a sclântit piciorul, iar acum nu mai poată să meargă. Poți te rog să vi cu mașina ca să o iei ? Rostește ea în ciuda faptului că îi aruncam semne destul de clare să nu îl anunțe. Groaza. Suntem la doar câțiva pași de club.

   Aceasta închide conversația și începe să se miște de colo-colo încă agitată.

     — Ce parte din mima mea nu ai înțeles ? Credeam că e destul de clar că nu voiam să îl anunți ! Îi spun nervoasă.

Linnea //2017Nơi câu chuyện tồn tại. Hãy khám phá bây giờ