Alpha(EXO)

Capitolul 33-Petrecerea

Salvatorul meu era Luhan.

Slavă Domnului.

Angel a plecat foarte nervos din baie.

-Jessy!

Luhan mă îmbrățișează reușin să mă mai calmeze.

Eram sprijinită de perete stând pe jos cu fața plânsă, gâtul roșu spre violet și cămașa desfăcută, mai bine zis ruptă.

-Cum te simți? Te doare?

-D-Da...

Luhan mă ia ca pe mireasă și mă pune pe marginea de la chiuvetă.

-Am să îl omor!

Luhan devine agitat. Mult prea agitat.

-Te rog. Oprește-te. Reușesc să zic în cele din urma.

-Îmi pare rău

Îmi mai oferă o îmbrățișar.

-De ce ai plecat din clasă?

-Mă durea burta.

-Of.

-Și încă mă doare.

Lulu se uită atent la mine. Pupilele i se măresc și un zâmbet tâmp își face apariția pe fața lui.

-Ce?

-Um... nimic... am și eu o întrebare scurtă.

-Anume?

-Este acea perioadă din lună?

Mă uit oarecum stanjenită la el. Nu e cam ciudat ca un băiat să întrebe o fată?

-Da..

-Asta explică multe.

Îmi strâng picioarele mai mult decât erau și îmi întind spatele.

-Ah. Nenorocitul ăla ți-a rupt cămașa.

-Știu. Ce fac acum?

-Păi am o idee.

Din nou fața de pervers. O. Ce mai plănuiește?

Vine lângă mine si îmi dă jos cămașa. Se dezbracă de hanorac și mi-l dă mie.

-Mulțumesc. Este cam larg, dar e bun.

-Cu plăcere. Hai la oră.

Mă sărută gentil pe frunte și ieșim din baie.

Când ne-am întors.... termină și Lee Min de cântat. Cred că am stat vreo 10-15 minute la baie și tot de atunci cânta.

Toți îl aplaudau.

M-am așezat în bancă nepăsătoare. Nu mă mai puteam concentra la nimic.

A trecut și ora de muzică.

În pauză m-am dus pâna la cabinet pentru a îmi îngriji vânătaia.

Asistenta aia m-a trimis în clasă fără să facă nimic.

Burta nu m-a lăsat. Încep să cred că ziua asta e una din alea proaste.

Mă pun la locul meu.

Scaunul mi se zguduie.

-Care morții ...

-Eu.

Lee Min se uita la mine puțin amuzat.

-Ai vreo problemă?

-Da.