Alpha(EXO)

Capitolul 57-Clarion moare

~Jessy~
Următoarea zi m-am trezit în braţele cuiva.
Picioarele mele erau încolăcite cu ale altei persoane. Îmi întorc încet capul şi îl observ pe Luhan. Respiraţia lui caldă se lovea de gâtul meu. Îl sărut pe obrazul fin, fără de imperfecţiuni. Acesta zâmbeşte în somn şi mă strânge mai tare în braţe. Mă ghemuiesc lângă el şi îmi închid ochii pentru a savura acel moment.
Luhan îşi deschide ochii de căprioară şi începe să îmi cerceteze chipul.
Mă eliberează din strânsoare şi mă mângâie duios, de la obraz până la claviculă.
Chicotesc şi mă ascund sub plapumă.
Luhan îmi urmează exemplul. Mă găseşte şi mă sărută gentil pe buze.
-Neaţa, iubito. Zice alintându-şi faţa de a mea.
-Bună dimineaţa, lupul meu.
Ieşim la aer. Contactul vizual era stabilit.
Eram pierdută în râurile sale de ciocolată.
Momentul nostru de concentrare este întrerupt de Baekhyun care intră cântând în camera.
-Oh.. Owău~u. Yeah!
Tresar şi mă arunc în braţele lui Luhan.
-Neaţa, puturoşilor.
-Neaţa, Baek. Nu eşti întreg la minte?
-De ce, Luhan? Ştii cât e ora?
-Opt dimineaţă?
-Este ora 10:45.
Auzind cât este ora mă panichez.
-Am şcoală! Ce mă fac? Ce mă fac?
Luhan mă strage în braţe în timp ce mâna lui îmi mângâie părul.
-Linişteşte-te, Jess. Râde Baekhyun. Majordomul Fuo v-a scutit de şcoală azi.
Ba chiar pe toţi.
Aseară Chanyeol şi Xiumin s-au îmbătat. Am murit de ras.
Chanyeol flirta cu o boxa... Iar Xiumin mângâia o farfurie. Pufnim toţi trei într-un ras isteric.
-A! Şi faza cea mai tare! Când am ajuns acasă am căzut pe jos şi acolo am dormit!
-Deci. Din tot ce ai zis tu... Să înţeleg că azi nu mergem la şcoală?
-Exact.
Chicotesc şi îmi ascund faţa în palme.
-Haide! Luhan! Jessy! Sus!
-Nu... Mai lasă-ne puţin...
-Aigoo. Aşa faceţi?
-O o.
Când Baekhyun zice asta înseamnă că are un plan.
Fluieră puternic.
Uşa se deschide brutal, pe ea intrând Chen şi Lay.
-Pe ei!
Fac ochii cât cepele şi îmi înfăşor mâinile în jurul taliei lui Luhan.
Chen mă prinde de picioare şi mă desprinde de el.
Lay îl ia pe sus pe Luhan şi ne scot pe amândoi pe hol.
Pe Luhan îl lăsară în pace.
Dar Chen... Avea alte gânduri.
-CHEN! Dă-mi drumul!
-Nu azi, reginuță. Ai liber. Deci stai cu noi! La masă cu tine!
Coboară scările cu mine şi mă duce în bucătărie unde îi găsesc pe ceilalţi cu zâmbetul pe buze.
-Ok. Ce aţi făcut? Ce aţi spart, distrus, ars, pierdut?
-Nimic. Zice Kai rânjind.
-La ce te holbezi?
-La tricoul tău.
Arunc o privire la cum sunt îmbrăcată. Obrajii mei prind o culoare trandafirie.
-Ha ha ha. Îţi stă bine într-un tricou larg. Nu ai su...
Diana îi pune mâna la gură. Merg spre el nervoasă şi îl apuc de par.
-Ce ai zis, vopsitule?
-Au au au. Nimic! Nu am zis nimic.
Băieţii încep să radă. Îi dau drumul şi caut un loc.
-Serios? Doar 14 scaune lume?
În bucătărie îşi fac apariţia Baekhyun, Luhan şi Lay.
Singurul loc disponibil fiind lângă Tao.
Luhan se aşează înaintea mea.
-Oh haide!
-Iubita. Nu te supără. Zicând asta mă trage de şolduri la el în poală.
-Acum e mai bine?
-Nu. Crăcănează-te.
-Poftim?
-Crăcănează-te!
Luhan desface picioarele, iar eu mă aşez cuminte.
-Poftă bună, tuturor! Strigă Suho.
Îmi iau furculiţa şi mă uit la mâncare.
M-am autoservit cu o felie de pâine, salam şi nişte roşii.
Mâncăm liniştită. Mâna lui Luhan se poziţiona pe burta mea.
Nu am băgat în seamă acest lucru şi mi-am continuat treaba.
În timp ce mâncăm degetele lui făceau cerculeţe pe tricou.
Mă întorc cu faţa la el.
-Ce tot faci?
-Mănânc. Ce ţi se pare că fac?
-Mă gâdili.
Luhan zâmbeşte ştrengar.
-Tu...
Îmi întind gura la gâtul lui şi îl muşc.
-Au. Mi-a plăcut.
-Ha!
M-am întors la mâncarea mea.
-Vreau şi eu orez!
D.O. care era în faţanmea îmi întinde un castronel cu orez.
-Mulţumesc.
Acesta mormăie un "cu plăcere" şi se întoarce la dicuția cu Kris.
Diana şi Kai păreau plictisiţi.
Xandra şi Sehun îşi împărţeau mâncarea... Sau mai bine zis... Şi-o furau?
M-am împins mai mult în Luhan acesta înecându-se cu un crevete.
Îl bat uşor pe spate..
-Ce prostănac. Râd eu. Uită ce am zis.
-Prostănac, ă...
Luhan lasă beţişoarele pe masă. Mă prinde de obraji şi mă sărută apăsat.
-Au! M-ai muşcat de buza! Zic pipăind locul rănit.
-Îmi pare rău.
Mă mângâie pe obraz şi îmi sărută tandru buza.
-Sper să îţi treacă.
-Lăule! Zic alintându-mă.
-Pitico...
Îmi iau bolul cu orez. Îmi aşez nişte pește pe margini.
Kyungsoo îmi pune şi el doi creveţi în mijloc.
Mă uit la el clipind des.
-Ştiam că îţi plac.
-Da. Vreau mai mulţi. Nu îmi ajung doi!
D.O. îmi pune încă vreo trei creveţi.
-Ajung atâţia.
-Merci. Zic făcându-i cu ochiul.
Acesta roşeşte. Îl simţeam pe Luhan cum se încordează. Îi pun mâna pe picior şi se calmează treptat.
D.O. ne privea pe ascuns.nLuhan mă îmbrăţişa de la spate şi îşi afundă capul în scobitura gâtului meu sărutându-mi gâtul.
-Luhan... Am pielea de găină.
-Îm...
-Hei. Tu auzi ce spun?
Luhan îşi deschide gură şi mă muscă provocându-mi un scâncet.
-Răule! Zic abțindându-mă să nu plâng.
Acesta îmi dezmierdă muşcătura cu săruturi umede.
Îşi scoate capul din părul meu şi şi-l aşează pe umăr.
-Nu uita că eşti a mea.
-Mă laşi să mănânc? Te rog?
-Nu. Îţi dau eu să mănânci.
Luhan îşi ia beţişoarele în mâna şi îmi îndeasă în gură nişte salată.
Mă uit la el urât şi începe să radă.
-Ce drăguţă eşti.
-Eşti mort.
Fără să mai gândesc îi bag în gură toţi creveţii din castronel.
Îi mănâncă şi rânjeşte la mine.
-Fir-ar. Gura ta mare.
Lulu chicoteşte scurt. Îmi continui mâncatul.
Mâna lui a reluat poziţia iniţială. Numai că de această dată urcă încet, încet mai sus.
-Nu. Zic eu încercând să înghit mâncarea din gură.
-Ok. Dacă continui te vei enerva.
-Exact.
Luhan mă elibera. Dintr-o dată camera se învârtea. Privirea mi se înceţoşă. Nu mai eram conştientă.
Încheietura de la mâna stângă îmi ardea, inima mă înţepa, iar acel semn de pe șold mă ustura îngrozitor.
-Lu...han... Ajută-mă.
Luhan îşi încolăcii brațele îl jurul meu.
-Eşti bine?
-Nu.
Masa începu să se zgâlţâie.
-A~a.
Încep să țip de durere. Capul meu exploda.
Bucătăria practic se dezintegra.
-Cutremur!
Majordomul Fuo intră disperat în încăpere.
O luă pe Xandra de mâna şi o scoase afară.
La ultimul meu ţipat, Luhan mă strânse în braţe puternic. Am închis ochii în încercarea de a calma durerea.
Aşa zisul "cutremur" se terminase.
Am deschis ochii şi m-am uitat împrejur. Eram în braţele lui Luhan, el încă strângându-mă la piept. Ochii mi s-au mărit când am văzut acei pereţi întunecaţi. Tablourile macabre şi mobilă scumpă.
-Bine aţi veni.
Vocea lui Seth răsună în toată sala.
-Băieţii mei! Clarion era la pat, palidă şi fără vlagă.
-Mamă! Strigă Tao.
-Scumpii mei.
-Ce ai păţit? Întrebă Sehun.
-Mama voastră e slăbită. Are nevoie de putere.
Seth rânjeşte.
-Fata aia. Pe care Luhan o ţine în braţe.
Luhan ridică capul nervos.
-Ce e cu ea?
-Mama voastră are nevoie de ea. Ca să supravieţuiască.
-Poftim?
-Fetiţa aia posedă o rezistenţă aparte. O să o facă pe frumoasă mea Clarion să îşi revină. Am nevoie de sângele ei.
-Ce o să îi faci lui Jessy? Întrebă Lay.
-Cam curioşi azi.
Încerc să mă mişc, dar nu pot. Luhan mă ţinea prea strâns.
-Luhan. Şoptesc eu.
Îşi îndreaptă privirea spre mine.
-Dă-mi drumul.
Îşi desface braţele şi îmi permite mobilitatea trupului.
Mă ridic în capul oaselor.
Îmi frec ochii. Mâna îmi este dusă involuntar la piept.
Inima mea parcă vroia să iasă din mine.
-Nu-i aşa că doare? Zice el râzând.
Îmi strâng tricoul în pumn. Simţeam că nu mai pot să respir.
Luhan mă lua de mâna şi mă sărută trimiţându-mi aerul necesar şi calmându-mi durerile prin simplele lui atingeri. Parcă era un medicament.
-Degeaba o ajuţi, Luhan. Nu ţine prea mult.
Simţeam cum picioarele îmi cedează. Seth veni lângă noi.
-Aşa de frumoasă. Dar aşa de prostuţă. Credeai că ai scăpat dacă ai fugit, nu?
Eh. Află că nu ai scăpat.
Sunt smulsă din braţele lui Luhan.
Îngân un "ajutor", iar toţi băieţii sar că să mă ajute, dar alţi lupi ies din colţurile sălii înconjurându-i şi depăşindu-i numeric.
Eram slăbită, nu putem să mă mişc. Respiraţia mea devenea groaie cu cât ne apropiam de Clarion.
Seth mă lua în braţe ca pe mireasă şi în nici două secunde ajungem lângă patul lui Clarion.
-Cum te simţi, regina mea?
Clarion deschide ochii încet.
-Sunt bine. Încă.
Sunt aruncată lângă ea brutal.
-Au~u.
-Mai taci. Strigă marele Alpha.
-Eu nu înţeleg! Ţipă Chen disperat. Cum de tu mai trăieşti? E imposibil! Ai murit acum mult mult timp!
-Ridici tonul la mine?
Seth se îndreaptă nervos spre Chen şi îl prinde de gât.
-Băi tâncule. Nu am murit. M-am reîncarnat când eram pe moarte. Mi-am refăcut puterile şi haita. Am căutat-o pe Clarion până ce am găsit-o. Mai ai nevoie de explicaţii?
-Una singură.
-Gr.
-De ce îţi pute gura?
Toţi din sala încep să radă. Lupii îşi luară formă umană şi se tăvăleau de râs. Clarion şi cu mine schiţăm un zâmbet forţat.
Lănţişorul de la Luhan mă ardea. Duc mâna la el şi îl strâng în pumn. Luhan îşi întoarce privirea spre mine. La fel ca şi tatăl său aleargă până la mine îmbrăţişându-mă călduros. Respiraţia îmi revenea cu cât ascultam bătăile inimii lui mai mult.
Seth mârâi înfundat. Nimeni nu a mai îndrăznit să zică ceva. Luhan continua să mă ţină în braţe. L-am tras mai aproape de mine. Inima înceta în a mai bate cu putere.
Un mic sărut pe buze mi-a dat forţă să zâmbesc sincer.
Seth răcni la noi. Îl luă pe Luhan şi îl lovi.
-Nu! Țip disperată.
Clarion mă prinde de mâna.
-Ia-mi brăţară de la mâna.
-De ce?
-Ţi-o pui tu şi aşa vei avea puterile mele. Omoară-l pe marele Alpha.
-Şi tu?
-Sufletul meu va fi luat de pasărea Phoenix.
Nu mai aşteaptă ca eu să îi iau brăţara ci mi-o pune singură la încheietură.
O rază de lumina apare luminându-i faţa. Pasărea enormă care ardea îi luă trupul.
Seth se opri din lovit şi se uită îngrozit la pasărea mistică.
-Clarion... Clarion!
Ochii lui deveniră roşii. Mârâitul devenea din ce în ce mai accentuat. Se îndrepta spre mine.
Seth îşi folosi rapiditatea şi mă împinse în perete.
-Muritor prost! Ce ai făcut?
-Eu nu am făcut nimic.
-Mi-ai luat-o pe Clarion. Vei plăti cu moartea.
D.O. care doborâse câţiva lupi începu să ţipe:
-Hei, tată! Ai uitat de mine?
-Oh. Kyungsoo. Să uit de tine? Nici gând. Spunând astea îl loveşte în faţă.
Luhan aleargă la mine şi mă strânse în braţe.
-Sunt bine.
-Jessy. Nu te voi părăsi. Acesta îmi ia capul şi mi-l ascunde în pieptul sau.
D.O. este aruncat pe jos, iar Seth apare din nou lângă noi.
-Ah. Ştiu. În loc să te omor vei fi sclava mea.
-Sclavă?
-Sexuală. Zise el rânjind.
La auzul acestor cuvinte am împietrit.
Luhan mă bagă în el mai mult.
-Jessy e a mea.
-Hai să vedem. Pe cine alege?
Seth mă prinde de tricou şi mă trage lângă el.
Îmi prinde faţa cu o mâna şi mă sărută. Mă zbat ca să îmi dea drumul, dar în zadar.
Cere voie să intre, iar eu îmi încleştez dinții şi buzele.
-Ha. Ce fată. Îmi provoci interes.
Cu mâna liberă îmi masă sânul. Degeaba îl dădeam la o parte. Acesta continuă.
Îl împing cât de tare pot şi nu se clinteşte. Mă lipeşte de el.
Coboară la gât, dar se opreşte cu un ţipat.
-Ce dracu?
Se uită mai atent şi observă lănţişorul de la Luhan.
Încearcă să îl smulgă, dar nu reuşeşte. Cu cât îl atingea cu atât îl ardea mai tare.
-Sigiliu idiot. Râde el. Asta nu înseamnă că nu mă pot juca cu ţine.
Îmi da drumul la faţă şi îşi strecoară mâna pe sub tricou.
Luhan, nervos, îl placă.
Ceilalţi băieţi se luptau cu lupii care apăreau unul câte unul.
D.O. sări şi el lângă Luhan.
Într-o fracţiune de secundă amândoi au fost izbiţi de zid.
Instinctele animalice mă tot pândeau. Am simţit cum furia îmi trece prin vene. Mi-au apărut colţi şi gheare. Am alergat spre marele Alpha şi l-am lovit. Luhan revenindu-şi mă acompania.
D.O. îşi freca mâinile de durere. Seth se ferea de lovituri cu o uşurinţă ciudată. D.O. îşi scoase ghearele. La fel şi Luhan. Aveam impresia că se uită la mine. De ce?
Marele Alpha pufneşte în ras.
-Fata asta chiar vă iubeşte.
-Ne?
-Noi?Strigă cei doi.
-Va iubeşte pe amândoi, dar... În diferite moduri. O să aibă ochi doar pentru mine.
Se repede asupra mea.
Un plan genial îmi veni pe moment.
-Eşti cel mai chipeş Alpha. Vreau să stau alături de tine. Îi zic eu pe un ton senzual la ureche.
-Minţi.
-Nu mint.
-Ba da.
-Dacă te-aş minţi te-aş lasă să faci asta?
Îi iau mâinile şi le pun pe sănii mei.
Acesta pare uimit, dar în acelaşi timp satisfăcut.
D.O. şi Luhan împietriseră.
Îl sărut pe Seth.