Alpha(EXO)

Capitolul 9- Iar ieșim afară?

~Jessy~

Poate părea ciudat, dar eu mă simțeam în largul meu, mai bine zis ca acasă.  Lăsând la o parte avansurile lui Zelo... Într-un sfarșit. EXO K a plecat la sală împreună cu jumătate de B.A.P.
Am rămas eu EXO M, Chris, YongGuk și Zelo.
Luhan nu mă scapa din priviri. Orice făceam era lângă mine.

~Luhan~

Cum au intrat pe ușă mi-am dat seama că cei de la B.A.P sunt atât alpha cât și betha. Toți în afară de Chris.
Cel puțin Zelo. E tot din haita Alpha la fel ca mine. Mi-a intrat pe teritoriu și începe să mă enerveze. A sărutat-o pe Jess. Știu că celorlați li s-a părut pe colțul gurii. Dar nu a fost așa.
-Revin imediat. Zice Jess.
După ce pleacă mă uit la Zelo.
-Drăguț. Credeam că sunt singurul care arată bine. Zise el râzând.
-Ha. Te temi că ai concurență?
-Puțin. Dar Jess e tot a mea.
"Război!" urlu eu în capul meu.
Jess se întoarce. Nu aștept prea mult și o trag într-o îmbrățișare de urs.
Zelo se uită urât la noi după care pleacă în bucătărie lângă restul.
-Ți-am mai spus că te iubesc? O întreb.
-Nu.
-Îti spun acum. Te iubesc.
Jerry începe să se fâstâcească și să-și acopere fața.
-Asta înseamnă că ți-a plăcut ce ai auzit?
-Poate.
Îmi lăsă un mic pupic pe obraz.
-Văd că și asta îti place. Mă duc până în cameră.
-Bine.
Jessy pleacă și eu mă îndrept către bucătărie ca să vorbesc cu Kris care aparent se uita la un video-clip al unei trupe de fete pe telefon. Nu m-am putut abține și m-am uitat și eu. Ni s-au alăturat și restul. Priveam cu uimire la micul ecran. Majoritatea eram atrași senzualitatea cu care dansau acele fete.
După vreo câteva minute apare Jessy uitându-se în oglinda din hol. Xiumin, cum o vede, îi ia telefonul lui Kris și îl oprește.
-Ce naiba faci? Țipă el disperat.
Xiumin îi face semn.

~Jessy~

După ce mă întorc îi vad pe băieți holbându-se într-un telefon.
-Băieți...sunteți bine?
-Da. Normal. Cum să nu! Zise Lay.
-Minunat. Continuă Chen.
Mă așez pe un scaun și îmi conectez tableta la televizorul din bucătărie. Încercam să mă uit la un serial "Doctor House". De o dată un număr cu codul Germaniei mă apelă.
-Cine o fi?
Răspund cu video.
-Alo.
-Alo. Bună Jess. Sunt Justin.

• • •

Am uitat să menționez că mai am un frate?

Justin este mai apropiat de vârstă cu mine. Eu am 16 și el 17. Între mine și Chris este o diferență de doi ani și jumătate.

Acesta la fel ca mine a plecat în Germania să studieze. Încep să cred că părinții vor să scape de noi.

E genul de frate protectiv. Poate prea protectiv.

-Justin? Strig eu și Chris.

-Salut, fraților.

-Jus. De când nu te-am văzut! Se miră Chris.

-Justin. Fă te rog un prim plan pe tine să te vedem.

-Ok.

Justin pare că este mai înalt cu un cap și jumătate decât mine. Are părul șaten spre blond, ochii ciocolatii și o musculatură de invidiat. Buzele cărnoase și un nas micuț.

-Justin! Ce te-ai schimbat!

-Și tu Jessy. Și tu Chris.

-De ce nu ne-ai contactat până acum?

-Nu am avut cum.

-De ce?

-Ocupat cu studiile. Pot să vă zic ceva? Dar nu țipi Jessy.
- Ce?
- Promiți că nu țipi?
- Nu.
- Eram sigur. În orice caz. Măine iau primul avion și vin să petrec sărbătorile cu voi.
-A! Nu se poate! țip din toți plămânii.
Deci din câte se poate observa, îmi iubesc foarte mult fratele și stau prost cu promisiunile.
-Ah. Urechiile mele. Zise el râzând.
-Deci o să fim cei trei mușchetari? Întrebă Chris.
-Cam așa ceva. Vorbim mai târziu. Trebuie să termin un proiect.
-Pa, frățioare!Țip eu ca să mă audă.
Închid apelul video.
-Chris! Vine Justin!
Zâmbi și el și mă strânse de mâini.
-În sfârșit! De când a plecat mi-am dorit să se întoarcă!!
Am început să țopăi de fericire.
-Dar știi că el vine mâine. Deci face Crăciunul cu noi.
-Rămâi și tu?
-Normal! De aceea i-am lăsat pe tata și mama și tata singuri. Să se bucure de moment.
L-am strâns atât de tare în brațe încât nu mai avea aer.
-Ah! Lasă-mă să respir.
-Am nevoie de cineva pe care să îmbrățișez!
-Vino aici. Zise Chen.
-Ura!
-Jessy. Acum. Nu ai vrea tu să ieșim pe afară?
-Iar? Cu toți fanii ăia nebuni? Uită! Plus de asta, sunt obosită.
-Haide măi. Nu o să pățești nimic. Va fi bine. Fratele meu începu să mă privească rugător.
-Fie. Dar mai întai îmi fac baie.
-Fugi!
-Și băieți! Mai ales Kris! Fără prostii în lipsa mea. Îmi iau telefonul și tableta și plec.
-Deci fratele meu se întoarce.
-Adică acel tip era fratele lui Jess?? Întrebă Lay.
-Da.
-Am văzut că purta un tricou cu unicorni. O să ne înțelegem bine.
-Sper. Zâmbi Chris.
După vreo jumătate de oră am ieșit și eu din baie. Mi-am uscat părul și m-am îmbrăcat gros.
Un plover alb, pantalonii preferați cu picături de vopsea, un cardigan alb, paltonul negru, botinele noi , căciulă și fular.
Afară ningea ca în povești.
Am coborât la parter. Băieții erau pregătiți. Îmbrăcați gros, dar totuși sexy. Înfășurați în fulare și cu nelipsiții ochelari de soare.
Ați mai pomenit ochelari de soare iarna?
Mă uit ciudat la ei și îmi iau geanta. Îmi pun ce am nevoie în ea și ies pe ușă de braț cu Lay.
Băiatul e de treabă. În afara simpatiei sale ciudate pentru unicorni este unul dintre cei mai drăguți de acolo. Cum am ieșit din vilă am început să ne batem cu zăpadă până au venit și restul. L-am nimerit din greșeala pe Xiumin în cap.
-Scuze!
-A da?
Luă un bulgăre și încercă să mă nimerească.
Am fugit în spatele lui Chen. Acesta prinse bulgărele în mână și îl aruncă înapoi.
M-am strecurat printre ei și m-am ascuns după majordomul Fuo care deschidea ușa unei dubițe.
-Întră în mașină.
Mă scutur și intru.
Mă duc în spate și mă cuibăresc pe scaunul de la geam.
Peste vreo zece minute se urcă și băieții.
Vorbeam prin mesaje cu Diana. Voiam să mă sfătuiesc cu ea. Dar nu am observat că lângă mine se așezase Lay.
Mă uit puțin surprinsă.
-Hey! Jucăm un joc?
-Da. Pun telefonul în buzunar.
-Păi... Eu zic o silabă și tu o continui. Formăm cuvinte ciudate. Râde Lay.
-Bine. Începe tu.
-E zic.. pu.
-Pupu.
-Pupuca.
-Pupucafe.
-Pupucafema
-Pupucafemaso.
-Pupucafemasolu.
-Pupucafemasoluci.
-Pupucafemasolucire.
-Gata! Am format un cuvant! PUPUCAFEMASOLUCIRE.
-Ce înseamnă?
-Păi... Pupă cafeaua strălucirea mea...cred.
Începem să râdem isteric.
-Pupucafemasolucire. Încerc eu să pronunț în timp ce râdeam.
-Ce prostie.
-Ăsta e noul cuvânt! Zic eu către el.
-Cuvântul nostru!
Batem palma și continuăm să râdem.
-Ce e așa de amuzant? Întreabă Tao.
-E. Fleacuri. Zic eu abținându-mă să nu râd.
Lay se uită la mine. Își făcu o față amuzantă și începu să strige:
-PUPUCAFEMASOLUCIRE!
Băieții pufnesc în râs.
-Ce mai e și aia Lay? Întreabă Kris.
-Pupă cafeaua strălucirea mea!
-Nu zău! Și ce-i cu fața asta?
-Unicornul din mine se dezlănțuie. Nihaha!
Băieții încep să râdă zgomotos.
-Stai jos. Zise Xiumin în timp ce îi ia jucăria pe care o avea cu el.
-Dă-mi-l pe d-l Unicorn!
Trag de jucărie până când Xiumin cedează.
Lay își mângâie fericit jucăria și începe sa vorbească cu ea.
-Lay...ești bine? Întreb eu abținându-mă să nu par șocată și amuzată în același timp.
-Vorbeam cu d-l Unicorn. Ai făcut cunoștință?
-Nu.
-D-le Unicorn. Ea e Jessy.
Mă pune să dau mâna. Sau copita cu jucăria.
-Asta e ciudat.
Mașina porni.
Eu și Lay râdeam la greu. Spunea niște bancuri de mureai de râs.
După vreun sfert de oră am ajuns la destinație. În parc. Nu prea erau oameni.
Mă dau jos și îl prind pe Luhan.
Luhan părea foarte supărat. La fel și Zelo. Acum remarcam. Singurul normal- YongGuk. Îi las pe cei doi și mă agăț de el.
-Hei, YongGuk. Ce mai faci? Zic eu prostindu-mă.
-Bine. Am chef să mă joc.
-Și eu.
-Ne întrecem?
-Ca atunci când ne era foame?
-Ceva de genul.
Nu am mai stat pe gânduri și am început să alerg spre locul de joacă.
Deși eram pe botine alergam mai repede decât el.
Pe lângă mine trece cineva în viteză.
-Cine e ăla?
Mă opresc brusc. Inerția nu ține cu mine și nici cu YongGuk. Mă pune jos.
-Ah!
-De ce te oprești?
-Scuze.
Mă ajută să mă ridic.
Chen ne făcea cu mâna dintr-un leagăn.
-Așa de repede aleargă?
-Așa se pare.
Ne ajung și restul din urmă.
-Vreau să mă dau în leagăn! Zic eu către Chris.
-Nu și dacă ajung eu primul.
Din nou încep să alerg.
Mă uit în spate și îl văd pe Chris că aleargă după mine. Rânjesc la el și mă pun pe leagăn.
-O! Ce naiba?
Stăteam pe cineva. Dar cine?
-A...bună Kris...
Îmi zâmbi.
-Cum ai ajuns tu aici?
-Am alergat.
-Și....
-Nu mă dau la o parte.
-Dar și eu vreau să mă dau.
-Atunci dă-te cu mine.
-Mă duc în altă parte.
Mă ridic și mă duc la un carusel cu cai. Mă așez pe unul și mă uit împrejur. Simt cum mâinile cuiva îmi înconjoară abdomenul.
-Vrei să te dau?
-Lulu?
-În persoană.
-Da.
Mă urcă mai bine pe cal și începu să mă învârtească. După câteva rotații amețesc.
-Gata Luhan.
-Bine.
Cum îl oprește mă dau jos și cad în zăpadă.
-Jessy!
Aparent eu și caruselele nu ne înțelegem prea bine.
Luhan mă ridică de pe jos și mă strânge în brațe.
-Ești bine?
-Da. Puțin amețită.
-E vina mea. Eu te-am dat atât de tare.
-Nu e vina ta. Și nu mai face fața asta. Mă faci să mă simt mai vinovată decât sunt.
Îl îmbrățișez scurt și îl iau de mânaă. Era așa de caldă mâna lui pe lângă a mea. Zici că eram moartă...
Ne dăm în topogane și în leagăne. Ne comportam ca și niște copii mici.
Dintr-o dată un copil, că tot vorbeam de ei, veni la mine plângând.
-Ce s-a întâmplat?
- Îmi e foame.
-Unde e mama ta?
-Nu știu! Plângea el.
-Cred că am eu niște covrigei în geantă.
Mă scotocesc și îi dau punga. Îmi trag puțin fularul de la gât căci mă încălzisem.
-Sper sa îti potolească foamea. După ce termini o căutăm pe mama ta.
-Și eu sper. Îmi e foarte foame. Zice copilul cu o voce demonică.
Își dă la o parte fularul ce-i acoperea gura. Se apropie de mine. Îi întind punga. În loc să se servească cu covrigeii ăia își înfige dinții în gâtul meu. Țip și după văd negru în fața ochiilor.