Capitolul 66

489 46 0
                                    

Corpul îmi era amorțit. Nu puteam să mă mișc. Ochii îmi erau foarte greoi. Sentimentul acela că sunt privită domina.
Ușor, ușor am auzit o voce cunoscută care trăgea de mine să mă trezesc.
Toată amorțeala dispare, iar ochii mi se deschid.
- A dat Domnul să te trezești. Ești nebună? În ritmul ăsta vom pierde avionul. Și dacă îl pierdem, ghici cine va fi sac de box?
Diana stătea lângă mine, pe marginea unui pat. Arunc o privire împrejur. Pereții, perdele, patul, cărțile, jucăriile.
Toate la fel.
- Sunt în camera mea?
- Dar unde ai fi vrut să fi? Într-un șanț? Ai dormit ca o vită prea mult.
Îmi duc mâinile la gât nesigură. Pipăi și dau de lănțișor. Respir ușurată. Mă uit atent la el și observ că nu era de aur. Nici inițiala "L".
În schimb, jumătate de inimă inscripționată cu un "J-''.
- Unde-i restul?
- Restul din ce?
- Din lănțișor.
- Ce mă întrebi pe mine? Aseară nu îl aveai.
Ridic o sprânceană.
- Aseară?
Dadi îmi povesti tot ce făcusem noi cu o zi în urmă. Dulapul meu, bagajul, îngropată-n haine, prăjituri, scrisori, ieșit afară cu Alex și Bavi, întâlnirea cu Marius...
Mă ridic agitată. O întreb câți ani am, dar ea pufnește într-un râs isteric.
Iau perna de colțuri și mi-o pun pe față pentru a țipa.
După ce îmi descarc nervii, caut din nou indicii.
Nu este posibil să se întâmple din nou. Nu se poate! Mi-a ajuns odată.
Încep să urlu numele lui Seth în speranța că va veni după mine. M-am ales doar cu o palmă zdravănă peste față.
Am vrut să îi povestesc Dianei. Dar cum a auzit de lupi m-a făcut nebună și o bună povestitoare. Precizând că am o imaginație bogată.
Totul rămâne pentru mine.
În zadar am încercat să găsesc urma de pe șold.
Pentru a doua oară mă simt...
Singură.
Prima dată am avut dreptate. Totul a fost o iluzie. Dar acum? Nimic special!
- Îmi urăsc viața!
Am primit o morală demnă de Antena 1, că sunt cu capul în nori mai mereu, să nu mai visez la prostii cu lupi și idoli pentru că nu se va întâmpla.
Discuția cu prietena mea, a fost una dintre puținele serioase, lungi și dure.
- Jessy. Pot spune că ai înnebunit, mamă. Du-te și îmbracă-te odată, altfel iau furtunul din grădină.
- Dar...
- În jumătate de oră trebuie să fim la aeroport! Îmi vorbești de lupii tăi în avion.
Oftez stresată de această discuție și fug în baie.
Nu are sens. Acum câteva ore eram la spital, pe un pat alb lângă Luhan care "mă gusta". Iar acum sunt acasă și iau totul de la capăt. E logic?
Normal că nu. Sau da? Oare e adevărat faptul că am înnebunit?
Dar nu se poate. Atâtea luni...
Îmi întrerup orice gând legat de ei și mă concentrez pe îmbrăcat.
Exact ca în ziua în care am plecat, părinții ne-au condus până la aeroport.
În avion, ne-am așezat una lângă alta. Când acesta porni, stomacul meu reacționă.
- Diana. Tocmai am realizat ceva.
- Ce?
- Am rău de înălțimi mari.
- O Doamne. Tu vorbești serios? râde ea de mine.
- Cred ca ori dau de mâncare la rațe ori leșin.
Nu s-a întâmplat nici una nici alta. Am adormit. M-am trezit fix când am ajuns.
Am ieșit din avion puțin amorțite. Ne-am luat bagajele și am dat sa ieșim. În sală se aflau puțini oameni. Aceași replică de data trecută.
- Văd că nu mulți călătoresc vinerea.
Un bărbat mai în vârsta îmbrăcat la costum ținea în mana o pancardă cu numele nostru.
- Cine e ăla Jess?
Zâmbesc ironic și mă uit la el.
- Majordomul Fuo.
Diana pufnește în râs și mă împinge spre el.
Bătrânelul se uită la noi și zâmbi.
- Bună ziua.
Prietena mea rămăsese uimită.
Nu o mai las să pună întrebarea stupidă dacă vorbește română.
- Majordomule Fuo. Ea e Diana. Tata te-a trimis ca să ne conduci.
Amândoi se uitau uimiți.
- Mergem? Întreb plictisită.
- Unde?
- La vila cu patru etaje.
Ne-am urcat din nou într-o mașină neagră. În scurt timp, vila cu patru etaje se arătă.
Inevitabil Diana fu acaparată de priveliște.
Majordomul Fuo vru să ne prezinte casa, dar am fost mai rapidă.
- La parter e sufrageria, bucătăria și o baie. La etajul unu sunt camere plus o terasă. Etajul doi cu o cameră cât trei apartamente. Mult spațiu. Etajul trei sala de jocuri, piscină, sala de sport/antrenamente/înregistrări, iar sus o gradină plină cu flori, o altă piscină exterioară și o scenă.
Liniște deplină.
- Cred?
- Aveți dreptate, domnișoară Colline.
Veni și întrebare superbă.
- Și unde-i trupa?
- Skillet? Faimoasa trupa de rock?
Le-o tai direct.
- Tata a plănuit altceva. Deci fără ei. Haide în cameră. O să mă sune Chris.
Diana sărea de bucurie în pat.
Ne-am schimbat de haine. Zgomotul ciudat care provenea de la stomacul meu stârni un hohot de râs.
Chiar înainte să ies din cameră, tableta începu să vibreze.
I-am respins apelul și am coborât la bucătărie.
Majordomul Fuo lipsea ca de obicei.
Cum știam ce urma, am făcut mai multă mâncare pentru că știam cu ce fomiști am de a face.
Majordomul Fuo își făcu apariția.
Băieții intrară unul câte unul... Toți înfofoliți.
Diana încerca să îi numere. Prea mulți.
- 1.2.3.4...
- Sunt 12 băieți.
- Bună ziua. Eu sunt Suho! Liderul acestei formații. Ei sunt amicii și colegii mei: Sehun, Baekhyun, Kai, Chanyeol, D.O. , Luhan, Xiumin, Chen, Tao, Lay si Kris.
Le-am făcut cu mâna.
Toți au fost liniștiți la masă. După ce am terminat cu toții ne-am pus pe o canapeaua albă și ne uitam pe tabletă la B.A.P. , dar nu știu de ce.
Turma după noi.
Luhan se așeză lângă mine, iar Kris lângă Diana.
Primul instinct?
I-am pus mâna ușor pe obraz și mi-am unit buzele cu ale lui.

Alpha(EXO)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum